ARUNCAT, -Ă, aruncați, -te, adj. 1. Care a fost trimis la o distanță oarecare, printr-o mișcare violentă. ♦ (Haltere; despre stil) Care constă în ridicarea halterei până la piept, apoi în înălțarea ei prin întinderea brațelor în sus. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la aruncat în finală. 2. Care a fost îndepărtat, lepădat ca nefolositor. – V. arunca.

aruncat¹ sn [At: I. IONESCU, ap. HEM (1776) / Pl: ~uri / E: arunca] 1 (Pop) Semănat¹. 2 (Îe) De-a ~ul (sau -ele) Joc în care copiii se întrec în azvârlirea de pietre. 3 (Îlav) Pe ~ e în dezordine. 4 (D. cai de călărie; îlav) La ~ e În galop. 5 (În credințe populare) Boală pricinuită de vrăji.

aruncat², ~ă a [At: CORESI, ap. GCR / Pl: ~ați, ~e / E: arunca] 1 Care este trimis cu viteză la o distanță oarecare Si: azvârlit². 2 Care este nefolositor, fără valoare Si: (pop) lepădat. 3 Risipit². 4 (D. persoane) Izgonit. 5 (D. undițe, năvoade) Care este lansat în apă. 6 Semănat². 7 (D. haltere) Care este ridicată până la piept, apoi înălțată brusc. 8 (Pop; îe) A fi – cu sorții A fi tras la sorți.

ARUNCAT sbst. 1 Faptul de a (se) arunca ¶ 2 pop. Farmec aruncat în calea cuiva: Și să mă speli pe mine De fapt și de ~ (HASD.) ¶ 3 loc. adv. Pe aruncate, fără rînduială.

ARUNCAT, -Ă, aruncați, -te, adj. 1. Care a fost trimis la o distanță oarecare, prinrt-o mișcare violentă. ♦ (Haltere; despre stil) Care constă în ridicarea halterei până la piept, apoi în înălțarea ei prin întinderea brațelor în sus. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la aruncat în finală. 2. Care a fost îndepărtat, lepădat ca nefolositor. – V. arunca.

aruncat n. 1. de aruncat, de lepădat; 2. aruncătură; pe aruncate, fără rândueală; 3. umbletul în fugă al calului.

aruncát, -ă adj. Azvîrlit. Pe aruncate, aruncînd: aicĭ nu merge pe aruncate, ci trebue să le așezĭ încet.

aruncat adj. m., pl. aruncați; f. sg. aruncată, pl. aruncate

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie să treacă acest râu în fruntea armatei pe care o comanda. Indică o decizie irevocabilă, luată după îndelungi ezitări.

Alea iacta est (lat. „Zarurile au fost aruncate”) – Aceste cuvinte au fost rostite – după cum spune istoricul latin Suetoniu în „Viețile celor 12 împărați”, cap. 32 – de către Cezar (anul 49 î.e.n.) în momentul în care a traversat Rubiconul, după o lungă ezitare. Astfel Cezar și-a riscat viața, căci o lege specială a senatului roman interzicea trecerea cu trupe â Rubiconului (rîul de hotar dintre Italia și Galia cisalpină), spre a se evita astfel incursiunile armate împotriva Italiei pregătite de comandanți ambițioși la granița de nord a țării. Cuvintele „Alea iacta est”, ca și expresia „A trece Rubiconul” au deci înțelesul: „Soarta va decide !” și sînt folosite cînd, după ce ai șovăit mult, iei o hotărire importantă. Dar există, uneori, tendința de a întrebuința aceste cuvinte și cu o nuanță comică, în situații care n-au nimic grav. În poezia Pumnalul, Pușkin evocă momentul care a dat naștere celebrelor vorbe: „Vuiește Rubiconul și Cezar zvîrle sorții”… O poezie a lui Ion Minulescu, în care autorul spune că a plecat în necunoscut „în explorarea unor semne de-ntrebare”, poartă titlul simbolic Alea iacta est (Versuri, EPLA, 1964, pag. 104). IST.