ASIGURARE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. (Jur.) Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.). ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. 4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările. – V. asigura.

asigurare sf [At: NEGRUZZI, S. III, 320/10 / V: (înv) asecu~ / Pl: ~rări / E: asigura] 1 Acțiune care face ca înfăptuirea unui lucru să fie sigură Si: (rar) asigurat¹. 2 Promisiune fermă Si: garantare, încredințare. 3 Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau o obligație legală, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unor sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care le-a suferit în anumite situații. 4 Actul de asigurare (3). 5 (Lpl; îs) ~rări sociale de stat Formă de ocrotire a populației prin asigurarea de către stat, în schimbul unei cotizații lunare, de indemnizații, prestări de servicii în cazul bolii, invalidității, bătrâneții etc. 6 (Lpl; îs) ~rări de sănătate Formă a asigurărilor (5) prin care persoanele asigurate au dreptul la servicii medicale, materiale medicale și medicamente. 7 Fixare.

ASIGURARE sf. 1 Faptul de a (se) asigura ¶ 2 ⚚ Societate de ~, societate care asigură contra incendiului, grindinei, accidentelor, etc.

ASIGURARE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. – V. asigura.

ASIGURARE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (s e) asigura și rezultatul el. 1. Punere în siguranță, garantare. Regimul de democrație populară asigură muncitorilor mineri, ca și tuturor oamenilor muncii, creșterea necontenită a nivelului lor de trai, luind noi și noi măsuri pentru asigurarea bunei stări a poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 666. 2. Încredințare, promisiune fermă. Ni s-au dat toate asigurările că vom avea sprijinul necesar. 3. Operație financiară constînd într-un contract prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei plăți, să despăgubească pe asigurat de pierderile pe care acesta le-ar suferi din cauza unor întîmplări independente de voința lui (incendiu, inundații, accidente, deces etc.). Asigurările de stat sînt o nouă dovadă a grijii partidului și guvernului nostru pentru bunurile oamenilor muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2642. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a oamenilor muncii în statul socialist, constînd într-un larg sistem de asistență medicală gratuită, în acordarea de ajutoare materiale în caz de pierdere temporară a capacității de muncă, în trimiterea gratuită la odihnă sau la cură medicală etc. Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37.

ASIGURARE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță; garantare. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgînd dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întîmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a oamenilor muncii constînd în acordarea de ajutoare materiale și medicale în cazuri de boală, în trimiterea la odihnă sau la cură etc.

ASIGURARE s.f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei; garantare, încredințare. ♦ Obligație legală decurgînd dintr-un contract prin care asiguratul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi datorită unor întîmplări independente de voința lui. [Pl. -rări. / < asigura].

ASIGURARE s. f. 1. acțiunea de a (se) asigura. 2. convenție de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat. (< asigura)

ASIGURARE ~ări f. 1) v. A ASIGURA și A SE ASIGURA. 2) Raport juridic în baza căruia cel asigurat are dreptul la o despăgubire din partea asiguratorului în caz de accident, incendiu etc. ~ de bunuri. ~ de stat. ◊ ~ări sociale sistem de ocrotire materială a oamenilor muncii, prin acordare de pensii, ajutoare materiale etc., în caz de pierdere temporară sau definitivă a capacității de muncă. /v. a (se) asigura

asigurare f. 1. încredințare; 2. promisiune formală; 3. act prin care o societate garantează, în schimbul unei sume convenite, în contra rezultatelor unui accident sau sinistru: asigurare contra incendiului; asigurare pe vieață, plata unei sume la moștenitorii asiguratului.

*asiguráre f. Încredințare. Promisiune formală. Societate de asigurare, societate care, p. o plată oare-care, te asigură contra incendiuluĭ, grindiniĭ și a altor nenorocirĭ.

asecurare sf vz asigurare

asigurare s. f., g.-d. art. asigurării; pl. asigurări

asigurare s. f., g.-d. art. asigurării; pl. asigurări

asigurare s. f., g.-d. art. asigurării; pl. asigurări

ASIGURARE s. 1. (EC.) (înv.) siguripsire. (Societate de ~.) 2. (EC.) (înv. și reg.) siguranță. (I-a plătit ~.) 3. v. garantare. 4. încredințare. (A primit ~ că...) 5. v. garanție. 6. v. angajament. 7. v. apărare.

ASIGURARE s. 1. (EC.) (înv.) siguripsire. (Societate de ~.) 2. (EC.) (înv. și reg.) siguranță. (I-a plătit ~.) 3. garantare, (pop.) chezășuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăților democratice.) 4. încredințare. (A primit ~ că...) 5. chezășie, garanție, (înv.) credință. (Acest lucru constituie o ~ pentru...) 6. angajament, cuvînt, făgăduială, făgăduință, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm. (Te rog să-ți respecți ~ dată.) 7. apărare, pază, protecție, protejare, securitate, siguranță. (Măsuri de ~.)

Asigurare ≠ neasigurare

RATĂ DE ASIGURARE s. v. primă de asigurare.

rată de asigurare s. v. PRIMĂ DE ASIGURARE.

ASIGURAREA DEPLASĂRII AERONAVELOR ansamblul acțiunilor echipajului aeronavei și a controlorilor de trafic aerian urmărind permanenta cunoaștere a poziției aeronavei în aer, asigurarea securității și preciziei zborului pe traiectul stabilit cu privire la: viteză, direcție, înălțime și timpul obligat.