ATOTPUTERNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

atotputernic, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 144/33 / Pl: ~ici, ~ice / E: atot- + puternic] 1-2 smf, a (Persoană) cu putere nelimitată Si: (înv) atotputinte (1-2). 3 sma Dumnezeu.

ATOTPUTERNIC I. adj. Care are o putere nemărginită. II. ATOTPUTERNICUL sm. Dumnezeu: să ne supunem voinței ~ului [a³ + tot + puternic].

ATOTPUTERNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

ATOTPUTERNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Care are putere nelimitată, care poate orice. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmugurați, din cîmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătînd în verde, se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfîrșit de ademenitoare. REBREANU, P. S. 164. Cneazul Dimitrie Galițin... era atotputernic în sfat. NEGRUZZI, S. II 145. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu.

ATOTPUTERNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Din atot- + puternic (după lat. omnipotens).

ATOTPUTERNIC¹ ~că (~ci, ~ce) și substantival Care are putere nelimitată; care poate să facă orice. /atot- + puternic

atotputernic a. care poate tot: cel atotputernic ce apele încheagă AL.

atotputérnic orĭ a-tot-putérnic, -ă adj. Omnipotent, care poate tot.

atotputernic adj. m., pl. atotputernici; f. atotputernică, pl. atotputernice

atotputernic adj. m., pl. atotputernici; f. atotputernică, pl. atotputernice

atotputernic adj. → puternic

atotputernic

atotputernic.

ATOTPUTERNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputernic, preaputincios, prepotent. (Forță ~.) 2. s. art. v. Dumnezeu.

ATOTPUTERNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputernic, preaputincios, prepotent. (Forță ~.) 2. s. art. (BIS.) creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu.