autenticitate sf [At: HASDEU, I. C. 67 / P: a-u~ / Pl: ~tăți / E: fr authenticité] 1 Siguranță. 2 Certitudine. 3 Garantare. 4 Autorizare. 5 Originalitate. 6 Legalizare. 7 Omologare.

*AUTENTICITATE sf. Însușirea de a fi autentic: nu se poate tăgădui ~a acestor documente ¶¶ contr. NEAUTENTICITATE [fr.].

AUTENTICITATE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. Opera lui Caragiale este grandioasă pentru că cuprinde în ea autenticitatea vieții. L. ROM. 1953, nr. 1. Titu Herdelea nu-i putea da nici o lămurire inedită sau măcar cu pretenție de autenticitate. REBREANU, R. I 305. – Pronunțat: a-u-.

AUTENTICITATE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] – După fr. authenticité.

AUTENTICITATE s.f. Faptul, calitatea de a fi autentic; originalitate. [Pron. a-u-. / cf. it. autenticità].

AUTENTICITATE s. f. faptul, însușirea de a fi autentic. (< fr. authenticité)

autenticitate f. însușirea lucrului autentic.

*autenticitáte f. (d. autentic; fr. authenticité). Calitatea de a fi autentic.

autenticitate (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autenticității

autenticitate (a-u-) s. f., g.-d. art. autenticității

autenticitate s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autenticității

AUTENTICITATE s. 1. v. adevăr. 2. valabilitate, (rar) validitate. (~ unui act.)

AUTENTICITATE s. 1. adevăr, exactitate, exactitudine, justețe. (S-a confirmat ~ celor spuse de el.) 2. valabilitate, (rar) validitate. (~ unui act.)