avantajat¹ sn [At: MDA ms / V: -agia-¹ / Pl: ~uri / E: avantaja] 1-2 Avantajare (1-2).

avantajat², ~ă smf, a [At: DA / V: ~agia~² / Pl: ~ați, ~e / E: avantaja] 1-2 (Persoană) care a fost favorizată să obțină foloase mai mari decât altcineva într-o anumită situație. 3-4 (Persoană) căreia i s-au pus în evidență calitățile fizice față de ale altcuiva.

AVANTAJAT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.

AVANTAJAT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care se bucură, profită de un avantaj. – V. avantaja.

avantagiat¹ sn vz avantajat¹

avantagiat², ~ă a vz avantajat²

AVANTAJAT adj. 1. câștigat. (A ieșit ~ din...) 2. v. părtinit.

AVANTAJAT adj. 1. cîștigat. (A ieșit ~ din...) 2. favorizat, părtinit, privilegiat, protejat. (Echipă ~.)

Potior est, qui prior est (lat. „E avantajat cel care e mai întîi”) – Terențiu, comedia Formio (II, 3, 48). Replica aceasta a devenit un dicton popular, corespunzător proverbului nostru: „Cine se scoală de dimineață departe ajunge”. LIT.