18 definiții pentru băbaică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂBAICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobaică s. f.] – Din ucr. babajka.

BĂBAICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobaică s. f.] – Din ucr. babajka.

băbaică sf [At: DAMÉ, T. 126 / P: bă-bai-că / Pl: ~băici / E: ucr бабайка] (Reg) Vâslă.

băbáică s.f. (reg.) 1 Vîslă. 2 Lopată. • pl. -băici. și bobáică s.f. /<ucr. бабаіца.

BĂBAICĂ, băbăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. Au năvălit pescarii cu băbăicile și l-au făcut zlamac [pe bandit]. SADOVEANU, P. M. 118.

BĂBAICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vîslă. – Ucr. babájka.

BĂBAICĂ ~ăici f. pop. Unealtă din lemn constând dintr-o coadă lungă cu terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; vâslă; lopată. [Sil. ba-bai-că] /<ucr. babajka

băbáĭcă V. bobaĭcă.

BOBAICĂ s. f. v. băbaică.

BOBAICĂ s. f. v. băbaică.

bobaică sf vz băbaică

bobaică s.f. v. băbaică.

BOBAICĂ, bobăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. În graba mare tîrîră una dintre luntri în apă și, potrivind cu aceeași grabă bobăicile și aruncînd înăuntru căngile și topoarele, săriră într-însa. DUNĂREANU, N. 207. – Pronunțat: -bai-.

BOBAICĂ, bobăici, s. f. (Reg.) Vîslă, lopată. – Ucr. babaika.

bobáĭcă și băbáĭcă f. pl. ăĭcĭ (rut. rus. babáĭka). Dun. Lopată de luntre. V. vîslă, opacină, ramă 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băbaică (reg.) s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici

băbaică (reg.) s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici

băbaică s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂBAICĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

băbaică s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.

Intrare: băbaică
băbaică substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbaică
  • băbaica
plural
  • băbăici
  • băbăicile
genitiv-dativ singular
  • băbăici
  • băbăicii
plural
  • băbăici
  • băbăicilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobaică
  • bobaica
plural
  • bobăici
  • bobăicile
genitiv-dativ singular
  • bobăici
  • bobăicii
plural
  • bobăici
  • bobăicilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băbaică, băbăicisubstantiv feminin

  • 1. regional Unealtă din lemn constând dintr-o coadă lungă cu terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; vâslă. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Au năvălit pescarii cu băbăicile și l-au făcut zlamac [pe bandit]. SADOVEANU, P. M. 118. DLRLC
    • format_quote În graba mare tîrîră una dintre luntri în apă și, potrivind cu aceeași grabă bobăicile și aruncînd înăuntru căngile și topoarele, săriră într-însa. DUNĂREANU, N. 207. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.