BĂLAIU I. adj. 1 Gălbior, blond (vorb. de păr): cu părul ~ ca razele lunii (EMIN.) ¶ 2 Cu lîna albă (vorb. de oi), cu părul alb (vorb. de vite): bătrîn, nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie (RET.); Sultănica suia, mînînd o vacă bălaie cu un vițel (DLVR.) ¶ 3 Alb (vorb. de față): O față dulce și bălaie, Un trup înalt și mlădiet (EMIN.) ¶ 4 Pr. anal.: așa se văd, în codrii muscelelor, mesteacăni bălăi cu frunzișul mărunt (DLVR.) ¶ 5 proverb Nici laie, nici bălaie, nimic, nici o vorbă (comp. nici albă nici neagră): să vă faceți moarte în popușoiu, să nu spuneți nici laie nici bălaie (CRG.); – că-i laie, că-i bălaie, ba c’o fi una, ba c’o fi alta, se zice cînd cineva caută cu ori-ce chip să găsească cusur unui lucru: gura babei umbla cum umblă melița: că fata lui nu ascultă... că-i leneșă, că-i soiu rău, că-i laie, că-i bălaie (CRG,). II. BĂLAIE sf. (JIP.) 🌿 Varietate de struguri. III. BĂLAIA sf. 1 🐒 Nume dat unei vaci albe: nu i-e îndămînă bălaiei, că vine tata cu pielea ei în spinare (ZNN.) ; proverb: a ’nțărcat ~, nu mai e belșugul dinainte, s’a ispravit cu îndestularea de pîn’acum; proverb: nici lupul pe ~, nici ~ de lup (NEGR.) (ZNN.), de rău să te ferești cît poți ¶ 2 Zorile (– ALBA): a intrat ~ în sat (ZNN.), s’a luminat de zi (comp. a intrat alba în sat) [băl].

bălaiu a. 1. cam bălan: părul tău bălaiu și moale EM.; 2. bălaia, vacă aproape albă: a înțărcat bălaia, nu mai e îndestulare; el nu știe nici ce-i laie nici ce-i bălaie PANN. [V. bălan].

bălán, -ă adj. 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. Ieși, copile cu părul bălan, afară și rîde la soare, doar s-a îndrepta vremea (CR.). ◆ (în superstiții; iron.; subst. m.) Dracul. 2 (despre animale) Cu părul alb; bălai. Cal bălan ◆ (subst.) Cal sau iapă cu părul alb. ◇ Expr. (pop.) Popa era călare pe bălană și întreba de iapă, se spune despre un om uituc sau zăpăcit. E mîncat ca bălana de ham, se spune despre o persoană care se află în mare sărăcie. 3 (despre plante, mai ales despre cereale) De culoare deschisă, galben spre alb. • pl. -i, -e. /băl + -an.

BĂLĂIEL, -ĂICĂ I. adj. dim. BĂLAIU: vai! săracu bălăiel! mult era el frumușel (ALECS.). II. BĂLĂICĂ sf. 1 🐑 Nume dat unei oi albe ¶ 2 🐒 Nume dat unei vițele albe (HASD.).

BĂLĂIOR adj. dim. BĂLAIU.

bălan a. de coloare între alb și galben sau auriu (se zice mai ales de față și de păr). [Derivat din băl cu sufixul an: varianta bălaiu e analogică (cf. laiu)]. ║ m. bou sau cal cu părul aproape alb: hi! bălane!

bălaiu, -laie, -lai m. pl., -laie f. pl.