balcanic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr balkanique] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Balcanilor. 3-4 smf, a (Om) originar din Munții Balcani sau din regiunea acestor munți. 5-8 a Din (sau privitor la) Munții Balcani sau din regiunea acestor munți. 9 a (Îs) Limbi ~ice Grup de limbi care se vorbesc în regiunea Balcanilor. 10 a (Îs) Jocuri ~ice Balcaniadă. 11 sm (Prt) Persoană necivilizată.

balcánic,-ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (la pl. m.) Populație care locuiește în Peninsula Balcanică; (și la sg.) persoană care face parte din populația de bază a Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo. Balcanicii au invadat vestul Europei. 2 adj. Care aparține regiunii munților Balcani sau Peninsulei Balcanice, care se referă la Balcani sau la Peninsula Balcanică. ◇ (sport) Jocuri balcanice = întreceri organizate periodic (pe ramuri sportive) între reprezentanții țărilor situate în regiunea balcanică. (lingv.) Limbi balcanice = grup de limbi care se vorbesc în regiunea Balcanilor. ◆ Care aparține locuitorilor Peninsulei Balcanice, care este specific locuitorilor Peninsulei Balcanice. Spirit balcanic. • pl. -ci, -ce. /<fr. balkanique; cf. nm. pr. Balcani, munți în S-E Europei.