BALNEOLOG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

balneolog, ~ă smf [At: DA ms / P: ~ne-o~ / Pl: ~ogi, -oge / E: fr balnéologue] Medic specializat în balneologie.

balneológ, -ă s.m., s.f. (med.) Medic specializat în balneologie. • sil. -ne-o-, pl. -gi, -ge. /de la balneologie, prin derivare regresivă; cf. fr. balnéologue, germ. Balneologe.

BALNEOLOG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

BALNEOLOG, balneologi, s. m. Medic specializat în balneologie. ◊ (Adjectival) Medic balneolog. – Pronunțat: -ne-o-. corectat(ă)

BALNEOLOG, balneologi, s. m. Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Fr. balnéologue.

BALNEOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în balneologie. [Cf. fr. balnéologue, germ. Balneologe].

BALNEOLOG, -Ă s. m. f. specialist în balneologie. (< germ. Balneolog)

BALNEOLOG ~ga, ~gi, ~ge m. și f. Medic specializat în balneologie. [Sil. -ne-o-] /Din balneologie

balneolog (desp. -ne-o-) s. m., pl. balneologi

balneolog (-ne-o-) s. m., pl. balneologi

balneolog s. m. (sil. -ne-o-), pl. balneologi

BALNEO- „băi, balnear”. ◊ L. balneum „baie” > fr. balnéo-, engl. id., germ. id. > rom. balneo-. □ ~geologie (v. geo-, v. -logie₁), s. f., studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a băilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în balneologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază apele minerale și nămolurile terapeutice; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea în scop terapeutic a apelor minerale și a nămolurilor.