2 definiții pentru baltică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
baltic, ~ă [At: MDENC / Pl: ~ici, ~ice / E: fr baltique] 1 a Care aparține regiunilor limitrofe Mării Baltice. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația regiunilor baltice (1). 4-5 smf, a (Om) originar din țările baltice (1). 6 a Privitor la regiunile baltice (1).
báltic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (la pl. m.) Populație care locuiește în una din Țările Baltice sau în regiunile învecinate Mării Baltice; (și la sg.) persoană care face parte din populația de bază a Țărilor Baltice sau este originară de acolo. 2 adj. Care aparține Țărilor Baltice sau regiunilor învecinate Mării Baltice; originar din Țările Baltice; (înv.) balt. ◇ Limbi baltice (și subst. f.) = ramură de limbi indo-europene din grupul oriental, din care fac parte letona și lituaniana. • pl. -ci, -ce. /<fr. baltique; cf. nm. pr. Marea Baltică, mare în N-E Europei.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
baltică, balticesubstantiv feminin baltic, balticisubstantiv masculin
-
-
- 3. Populație care locuiește în una din Țările Baltice sau în regiunile învecinate Mării Baltice. DEXI
etimologie:
- baltique MDA2 DEXI