BAPTISTERIU, baptisterii, s. n. Capelă pe lângă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor; bazin folosit la botezul prin scufundare. – Din lat. baptisterium.

baptisteriu sn [At: ȘINCAI, HR. III, 116/19 / Pl: ~ii / E: lat baptisterium] 1 Vas în care se botează copiii în cultul catolic Si: cristelniță. 2 Mic edificiu construit lângă o biserică de rit catolic, pentru oficierea botezului. 3-4 (Capelă sau) spațiu în interiorul unei biserici catolice în care se află baptisteriul (1).

baptistériu s.n. I (bis.) 1 Edificiu special construit lîngă o biserică catolică, destinat oficierii botezului. 2 Spațiu, capelă în interiorul unei biserici catolice unde se oficiază botezul. 3 (în trecut, la catolici) Vas din piatră, marmură etc., amplasat în biserică, în care se botezau copiii. II (ist.) Bazin de înot în termele antice. • pl. -ii. și baptistér s.n. /<lat. baptisterium; cf. și fr. baptistère, it. battistero.

*BAPTISTERIU (pl. -erii) sn. ⛪ 1 Clădire situată lîngă o catedrală și în care se făcea botezul ¶ 2 Capelă unde se botează, situată la stînga intrării în bisericile parohiale catolice (🖼 353) [lat.].

BAPTISTERIU, baptisterii, s. n. Mic edificiu construit lăngă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor. ♦ Spațiu, capelă în interiorul unei biserici catolice, destinate oficierii botezului. – Din lat. baptisterium.

BAPTISTERIU s.n. 1. Bazin de înot în termele antice. 2 Capelă sau biserică în care se fac botezuri; bazin folosit la botezul prin scufundare. [Pron. -riu. / < lat. baptisterium, cf. fr. baptistère, it. battistero].

BAPTISTERIU s. n. 1. bazin de înot în termele antice. 2. capelă pentru botez în bisericile catolice; bazin la botezul prin scufundare. (< lat. baptisterium, fr. baptistère)

BAPTISTERIU ~i n. Capelă anexă a unei catedrale catolice, unde se fac botezurile. [Sil. -te-riu] /<lat. baptisterium

*baptistériŭ n. (vgr. baptistérion). La catolicĭ, mic edificiŭ lîngă biserică în care se botează. La ortodocșĭ, cristelniță.

baptistér s.n. v. baptisteriu.

baptister n. edificiu unde se făcea botezul: maiestosul baptister al catedralei.

baptisteriu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptisteriul; pl. baptisterii, art. baptisteriile (desp. -ri-i-)

baptisteriu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptisteriul; pl. baptisterii, art. baptisteriile (-ri-i-)

baptisteriu s. n. [-riu pron. -riu], art. baptisteriul; pl. baptisterii, art. baptisteriile (sil. -ri-i-)

baptisteriu, -rii.

BAPTISTERIU s. v. cristelniță.

baptisteriu s. v. CRISTELNIȚĂ.

baptisteriu, baptisterii s. n. (Mai ales în Bis. romano-catolică) Vas în care se botează copiii la biserică; cristelniță, colimvitră; p. ext. capela în care se află cristelnița, alcătuind adesea o clădire mică alipită de biserică. – Din lat. baptisterium.