opțiuni
  • info

18 definiții pentru barbișon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARBIȘON, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

barbișon sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: ~oane / E: fr barbichon] Barbișă.

barbișón s.n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vîrful bărbiei; cioc, țăcălie, (înv.) barbișă. • pl. -oane. / <fr. barbichon.

*BARBIȘON (pl. -oane) sn. Bărbuță ascuțită împrejurul bărbiei (🖼 305): gras, gros și rumen... cu un ~ negru și lung (DLVR.) [fr. barbichon].

BARBIȘON, barbișoane, s. n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

BARBIȘON, barhișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai în vîrful bărbiei; cioc, țăcălie. Conul lancu... s-a oprit la porți și a stat de vorbă cu oamenii... bătîndu-i pe umăr și mîngîindu-și barbișonul. PAS, Z. I 212. Căpitanul... se trăgea necontenit de barbișonul său negru și lung. DELAVRANCEA, S. 123.

BARBIȘON, barbișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai pe vîrful bărbiei; cioc. – Fr. barbichon.

BARBIȘON s.n. Bărbuță ascuțită; cioc. [< fr. barbichon].

BARBIȘON s. n. bărbuță ascuțită; cioc. (< fr. barbichon)

BARBIȘON ~oane n. Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. /<fr. barbichon

barbișon n. stuf de barbă la bărbie.

*barbișón n., pl. oane (fr. barbichon, dim. d. barbiche). Barbă lăsată să crească numai la bărbie (țăcălie, cioc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

barbișon s. n., pl. barbișoane

barbișon s. n., pl. barbișoane

barbișon s. n., pl. barbișoane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BARBIȘON s. v. cioc.

BARBIȘON s. bărbuță, cioc, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barbișon (barbișoane), s. n. – Cioc, țăcălie, barbișă. Fr. barbiche și (mai rar) barbichon. Forma barbișe s-a folosit de asemenea uneori, cît timp a fost la modă barbișonul.

Intrare: barbișon
barbișon substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbișon
  • barbișonul
  • barbișonu‑
plural
  • barbișoane
  • barbișoanele
genitiv-dativ singular
  • barbișon
  • barbișonului
plural
  • barbișoane
  • barbișoanelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

barbișon, barbișoanesubstantiv neutru

  • 1. Barbă scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: barbișă bărbuță cioc țăcălie
    • format_quote Conul lancu... s-a oprit la porți și a stat de vorbă cu oamenii... bătîndu-i pe umăr și mîngîindu-și barbișonul. PAS, Z. I 212. DLRLC
    • format_quote Căpitanul... se trăgea necontenit de barbișonul său negru și lung. DELAVRANCEA, S. 123. DLRLC
etimologie:
  • limba franceză barbichon DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.