BESTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia.

bestie¹ sf [At: VLAHUȚĂ, P. 52 / V: (Trs) beș~, (reg) beștieraie / Pl: ~ii / E: lat bestia] 1 (Înv) Animal. 2 (Fig) Om cu apucături sau instincte de fiară.

bestie s.f. 1 Animal sălbatic, fiară. ◊ Compar. S-a purtat ca o bestie cu bietul copil. 2 Fig. Om cu fire de fiară, crud, sălbatic; brută. I-a reproșat că este o bestie fără suflet • pl. -ii. g.-d. -iei. /<it., lat. bestia.

BESTIE sf. 1 🐒 Fiară (sălbatecă): mă gîndesc la bestiile din menagerii (CAR.) ¶ 2 familiar Om cu apucături de fiară sălbatecă [lat.]

BESTIE, bestii, s. f. Fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – Din it., lat. bestia.

BESTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic, fiară. Mă gîndesc la bestiile din menajerii; ele, afară de chinul dureros al captivității, mai sufăr unul, care acuma văd eu cît e de neplăcut să rabzi, fără să le fi solicitat, privirile persistente ale unei mulțimi curioase. CARAGIALE, O. II 13. ♦ Fig. Om cu apucături sau instincte de fiară; om crud, sălbatic, feroce. E o bestie. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. DUMITRIU, B. F. 42. Ce bestii! zise Dan, arătînd cu dezgust spre ceata care se depărta cu zbierete și scălîmbăieri de sălbatici. VLAHUȚĂ, O. A. III 47. – Pronunțat: -ti-e.

BESTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic; fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – It. bestia (lat. lit. bestia).

BESTIE s.f. Animal sălbatic, fiară. ♦ (Fig.) Om cu fire de fiară, crud, sălbatic. [< lat. bestia].

BESTIE s. f. animal sălbatic, fiară. ◊ (fig.) om crud, feroce; brută. (< it., lat. bestia)

BESTIE ~i f. 1) Animal sălbatic de talie mare; fiară. 2) fig. Om crud, nemilos. [Art. bestia; G.-D. bestiei; Sil. -ti-e] /<lat. bestia

bestie f. 1. animal cu instincte sângeroase, fiară; 2. fig. om fără îndurare, crud ca o fiară sălbatică.

2) béstie v. bișchie.

*1) béstie f. (lat. bestia). Animal feroce, feară. Fig. Om feroce saŭ lipsit de gîndurĭ intelectuale, artistice saŭ morale: nu instigațĭ bestia vulgară!

beștie sf vz bestie²

beștieraie sf vz bestie¹

bestie (desp. -ti-e) s. f., art. bestia (desp. -ti-a), g.-d. art. bestiei; pl. bestii, art. bestiile (desp. -ti-i-)

bestie (-ti-e) s. f., art. bestia (-ti-a), g.-d. art. bestiei; pl. bestii, art. bestiile (-ti-i-)

bestie (fiară) s. f. (sil. -ti-e), art. bestia (sil. -ti-a), g.-d. art. bestiei; pl. bestii, art. bestiile (sil. -ti-i-)

BESTIE s. v. fiară.

BESTIE s. dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (În pădure trăiau multe ~.)

Bestie ≠ bonom

bestie (bestii), s. f. – Animal, vietate. It. bestia (sec.XIX). – Der. bestial, adj. și bestialitate, s. f., din fr.