16 definiții pentru bifurca
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIFURCA, pers. 3 bifurcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer.
BIFURCA, pers. 3 bifurcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bifurca vtr [At: I. IONESCU, M. 68 / Pzi: 3 ~furcă / E: fr bifurquer] 1-2 A (se) despărți în două ramuri, direcții sau sensuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bifurca vb. I. refl. (despre drumuri, artere etc.) A se împărți în două. • prez.ind. pers. 3 bifurcă. /<fr. bifurquer.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*BIFURCA (-furc) vb. refl. A se înfurci, a se împărți în două ramuri (ca furca de fîn) [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BIFURCA pers. 3 bifurcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri (ca brațele unei furci). E un punct, însă, unde drumul nostru se bifurcă, și de aici încolo mergem pe căi diferite. HOGAȘ, DR. II 169.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIFURCA, pers. 3 bifurcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIFURCA vb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifurc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIFURCA vb. refl. a se despărți în două ramuri, direcții. (< fr. bifurquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE BIFURCA pers. 3 se bifurcă intranz. (despre drumuri, cursuri de apă etc.) A se divide în două (în formă de furcă). /<fr. bifurquer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bifurcà v. a împărți în două părți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*bifúrc și a -á v. tr. (bi- și furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific în doŭă: drumu se bifurcă. Fig. Învățămîntu se bifurcă, se desparte în doŭă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bifurca (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifurcă, imperf. 3 pl. se bifurcau; conj. prez. 3 să se bifurce; ger. bifurcându-se corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bifurca (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifurcă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
bifurca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. bifurcă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BIFURCA vb. 1. (reg.) a se crăcăna. (Ramuri care se ~.) 2. (pop.) a se încrăci, a se înfurci. (Drumuri care se ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIFURCA vb. 1. (reg.) a se crăcăna. (Ramuri care se ~.) 2. (pop.) a se încrăci, a se înfurci. (Drumuri care se ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (V10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
bifurcaverb
- 1. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- E un punct, însă, unde drumul nostru se bifurcă, și de aici încolo mergem pe căi diferite. HOGAȘ, DR. II 169. DLRLC
-
etimologie:
- bifurquer DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.