5 definiții pentru bitușcă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bitușcă sf [At: VICIU, GL., ap. H IX, 496 / Pl: ~șce / E: nct] (Trs; înv) 1 Cojoc țărănesc scurt (fără mâneci). 2 Cojocel bărbătesc scurt până la curea.

BITUȘCĂ (pl. -uști), BITUȘĂ (pl. -uși) sf. Trans. 👕 Cojocel scurt (uneori fără mîneci) pe care-l poartă bărbații și femeile (🖼 490).

BITUȘCĂ, bituști, s. f. (Reg.) Cojoc scurt (cu mîneci) pe care-l poartă țăranii.

bitúșcă f. pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ. Trans. Cojocel (pînă la șoldurĭ).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bituș(c)ă, bituș(t)i, s.f. (reg.) cojocel, cojoc, sarică.

Intrare: bitușcă
bitușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bitușcă
  • bitușca
plural
  • bituști
  • bituștile
genitiv-dativ singular
  • bituști
  • bituștii
plural
  • bituști
  • bituștilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bitușcă, bituștisubstantiv feminin

  • 1. regional Cojoc scurt (cu mâneci) pe care-l poartă țăranii. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.