bogaciu n. turtă coaptă bine în foc (în Mold. bohaciu și bohace): învârtite și bohaciu AL. [Slav. POGAČA (din it. focaccia)].

bogáce, bogácĭ V. pogace.

pogáce și poháce f., pl. ăcĭ (vsl. sîrb. pogača, bg. pogačĭ, d. it. focaccia, lipie, lat. focacius, copt în cenușă, care vine d. focus, vatră; pv. fogasa, fr. fouace, sp. hogaza; ngr. bogátsa, fogátsa; turc. bogaça, pogaça, fogaça; ung. pogácsa). Plăcintă ordinară de la plăcintărie (în Cov. pohoace, pl. ocĭ; în Munt. bogace, maĭ des bogacĭ n., pl. urĭ). Suc. Felie de mămăligă acoperită cu făină de grîŭ și coaptă. Trans. Lipie, pedea. – Și bohacĭ, pl. urĭ (Al.).

bogaci (-ce), s. n. – Biscuit, pesmet. – Var. bogace, pogace, (Bucov.) pohace. Mr. bugace, megl. pugace, istr. pogace. Este cuvînt intrat probabil în rom. pe căi diferite, din it. focaccia. Cf., pe de o parte, tc. boǵaça, ngr. μπογάτσα, și pe de altă parte bg., sb. pogača, mag. pogácsa.