BOIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, sb. bojište.

boiște² sf [At: TOMESCU, GL. / Pl: ~ti / E: nct] (Ent; reg) Streche (Tatahus fovinus).

boiște¹ sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 200 / P: bo-i~ / Pl: ~ti / E: vsl бойше] 1 (Pbl; îe) A merge în ~ A fugi (împiedicându-se) îngrozit. 2 (Reg; pex) Locul unde se bat peștii. 3 (Reg; d. pești; îe) A bate ~ A se împerechea. 4 Depunerea și fecundarea icrelor. 5 Perioada de rut a peștilor. 6 (Iht; reg) Verdete (Phoxinus laevis).

boiște s.f. (iht.) Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui. ♦ Concr. Locul unde are loc fecundarea. • sil. bo-iș-. pl. -i. /<bg. боище, srb. bojište.

BOIȘTE, BOIȘTEAN sm. Mold. 🐟 Peștișor de 8-10 cm. lungime, cu corpul aproape rotund ca un fus, acoperit cu solzișori de culoare verde-închisă; trăește prin pîraiele mai mari de la munte (Phoxinus laevis) (🖼 530) [vsl. bojište „loc de luptă”, de unde pr. anal. „locul unde se bat peștii” și apoi însuși numele peștelui].

BOIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, scr. bojište.

BOIȘTE, boiști, s. f. Fecundarea icrelor; locul unde se face fecundarea. Păstrăvii începeau să se ducă la locurile lor de boiște. SADOVEANU, V. F. 117. Crapii... își caută în fiecare an căile vechi care îi poartă la limanurile împărecherii, adică la boiște. SADOVEANU, P. M. 281.

BOIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; locul unde se face fecundarea. – Bg. boište, sb. bojište.

BOIȘTE ~i f. 1) Proces de depunere și de fecundare a icrelor. 2) Loc unde are loc acest proces; bătaia peștilor. [Sil. bo-iș-] /<bulg. boište, sb. bojište

boiște f. 1. loc de luptă: a merge în boiște (sens conservat numai în cântecele populare); 2. locul unde se bat peștii (în Munții Apuseni); 3. Mold. (și boiștean) m. pește cu corpul în forma unui fus, de coloare verde închisă (Phoxinus laevis). [Slav. BOIȘTE, loc de luptă].

bóiște f. (vsl. boĭište, loc de luptă. V. boĭnic). Azĭ (și zbóiște). Vest. Loc de joc saŭ de zburdat p. boi, lupi, zîne (rev. I Cgr. 9, 186). Bătaĭe, depunerea icrelor (la pești). A bate boiște, a se împărechea (peștiĭ). Nord. Boiștean.

zbóiște, V. boiște.

boiște (desp. bo-iș-) s. f., g.-d. art. boiștii; pl. boiști

boiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. boiștii; pl. boiști

boiște s. f. (sil. bo-iș-), g.-d. art. boiștii; pl. boiști

BOIȘTE s. v. boiștean.

BOIȘTE s. (BIOL.) bătaie, (reg.) toană. (~ a peștilor.)

BOIȘTE s. (BIOL.) bătaie, (reg.) toană. (~ a peștilor.)

boiște s. v. BOIȘTEAN.

boiște (boiști), s. f. – 1. (Rar în Trans.) Loc unde se face fecundarea peștilor. – 2. Pește mic din rîurile de munte, Phoxinus laevis. Sl. bojište „cîmp de bătaie” (DAR). – Der. boiștean, s. m. (Phoxinus laevis).