opțiuni
  • info

17 definiții pentru boroboață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOROBOAȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.

BOROBOAȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.

boroboață sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: ~anță / Pl: ~țe / E: nct] (Fam) Poznă.

boroboață s.f. (fam.) Faptă nechibzuită cu urmări neplăcute; poznă, (înv.) boț. Să fim preveniți, să nu-i faci lui moș Costache cine știe ce boroboață (CĂL.). • pl. -e. /form. expr.; cf. boață.

BOROBOAȚĂ (pl. -oațe) sf. 1 Faptă neghioabă, mai adesea cu urmări neplăcute; poznă: un învățat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboațe decît un neghiob (DLVR.) 2 Faptă răutăcioasă; renghiu: ca să-l oprească de-a face vre-o ~, l-a legat de mîini și de picioare (CAR.).

BOROBOAȚĂ, boroboațe, s. f. Lucru sau faptă nesocotită, cu urmări neplăcute. V. poznă. Așa, și... făcurăți și voi o boroboață. PAS, L. I 100. Miron Iuga îl iertase în sfîrșit pentru boroboața... de astă-toamnă. REBREANU, R. I 293.

BOROBOAȚĂ, boroboațe, s. f. Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute.

BOROBOAȚĂ ~e f. Faptă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; poznă; năzbâtie; bazaconie; șotie. [Sil. -boa-ță] /Orig. nec.

boroboață f. întâmplare rea sau faptă prostească ce face mare sgomot: mi s’a întâmplat o mare boroboață. [Cf. boloboț; varianta Mold. boață (boanță), din boț cu acelaș sens de «boroboață», confirmă raportul semantic între cocoloș de «mămăligă» și «pățanie», metaforă primitiv ciobănească ce o întâlnim deja la Zilot Românul («Măria sa mai făcu un boț»)].

boroboáță f., pl. e. Vest. Întîmplare cam neplăcută: mi s’a’ntîmplat o boroboață. Poznă: am să-ĭ fac o boroboață. În est boáță. Aĭurea și boțoroágă, pl. e.

boroboanță sf vz boroboață

poroboanță[1] sf vz boroboanță[2]

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
  2. Cuvântul principal este de fapt: boroboață; forma boroboanță fiind doar o variantă a acestuia — LauraGellner

BOBOROAȚĂ (pl -țe) sf. Olten. – BOROBOAȚĂ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boroboață (reg.) s. f., g.-d. art. boroboaței; pl. boroboațe

boroboață (fam.) s. f., g.-d. art. boroboaței; pl. boroboațe

boroboață s. f., g.-d. art. boroboaței; pl. boroboațe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOROBOAȚĂ s. v. poznă.

BOROBOAȚĂ s. ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ ai mai făcut?)

Intrare: boroboață
boroboață substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boroboață
  • boroboața
plural
  • boroboațe
  • boroboațele
genitiv-dativ singular
  • boroboațe
  • boroboaței
plural
  • boroboațe
  • boroboațelor
vocativ singular —
plural —
boroboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poroboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boroboață, boroboațesubstantiv feminin

  • 1. familiar Faptă necugetată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bazaconie neghiobie năzbâtie poznă șotie
    • format_quote Așa, zi... făcurăți și voi o boroboață. PAS, L. I 100. DLRLC
    • format_quote Miron Iuga îl iertase în sfîrșit pentru boroboața... de astă-toamnă. REBREANU, R. I 293. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.