3 definiții pentru botâu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOTĂU, botăie, s. n. (Reg.) Bîtă ciobănească. – Din botă2 + suf. -ău.
botău n. bâtă ciobănească: și oile cu botăul le mână POP. [Dial. Tr. botă = rus. BOTŬ (cf. bâtă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
botăŭ n., pl. ăĭe. (d. botă 2). Nord. Bîtă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: botâu
botău substantiv neutru
| substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
botău, botăiesubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.