brădet sn [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. I, 243 / Pl: ~uri / E: brad + -et] 1 Mulțime de brazi Si: (reg) brădinici, brădiniș, brădiș (1). 2 Pădure de brazi. 3 (Rar) Familie a coniferelor. 4 (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape.

brădet s.n. Pădure de brazi; brădiș. S-a auzit fiorul vîntului în vîrful brădetului (SADOV.). • pl. -uri. /brad + -et.

BRĂDET (pl. -eturi) sn. col. 🌳 Pădure de brazi: se desvălesc din desimea ~ului două turnuri înalte de piatră (VLAH.).

BRĂDET, brădeturi, s. n. Pădure de brazi. La dreapta și la stînga, văi adînci, din care se ridicau aproape zidurile munților și brădeturile negre. SADOVEANU, O. V 444. Pădurea și-a ciștigat încet-încet tăcerea și, cînd mișcările s-au împuținai cu totul, s-a auzit fiorul vîntului în vîrful brădetului. SADOVEANU, F. J. 742. Iat-o! Plină despre munte lese luna din brădet Și se-nalță-ncet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. 1 48.

BRĂDET, brădeturi, s. n. Pădure de brazi. – Din brad + suf. -et.

BRĂDET ~uri n. 1) Pădure de brazi. 2) Desiș de brazi. /brad + suf. ~et

brădet n. brădiș.

brădét n., pl. urĭ. Pădure de brazĭ. – Și brădiș, n., pl. urĭ.

brădet s. n., pl. brădeturi

brădet s. n., pl. brădeturi

brădet s. n., pl. brădeturi

BRĂDET s. v. brădiș.

BRĂDET s. (BOT.) brădiș.