18 definiții pentru brav (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

brav, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 110/ Pl: ~e / E: fr brave] 1 a Viteaz. 2 sm (Îvr) Asasin plătit.

brav, -ă adj., s.m. 1 adj. Care dă dovadă de curaj; viteaz, îndrăzneț. Oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sînt mai bravi în fața morții (IBR.). ◊ (subst. m.) Îi întîmpinau pe bravii întorși de la luptă. 2 s.m. (înv.) Persoană care teroriza și omora pentru bani. • pl. -i, -e. /<fr. brave, it. bravo.

*BRAV adj. Viteaz, curagios: Mișel cu cei voinici Și ~ cu cei fugari (ALECS.).

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. Nainte, brav popor de coreeni, Ne-nvinsă-i cauza dreaptă ce o aperi! FRUNZĂ, S. 40. ◊ (Substantivat) Chem bravii cu inima tare Ce știu spulbera stăvilare. TOMA, C. V. 309.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.).

BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tîlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].

BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave)

BRAV ~ă (~i, ~e) Care dă dovadă de bărbăție și curaj; îndrăzneț; cutezător; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo

brav a. și m. viteaz, voinic: bravi, teribili sub armele lor brave AL.

*brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brav1 adj. m., pl. bravi; f. bra, pl. brave

brav1 adj. m., pl. bravi; f. bravă, pl. brave

brav adj. m., s. m., pl. bravi; f. sg. bravă, pl. brave

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRAV adj. curajos, cutezător, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (S-a dovedit ~ în luptă.)

Brav ≠ fricos, laș, neîndrăzneț

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brav (bravă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave.Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.

Intrare: brav (adj.)
brav1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brav
  • bravul
  • bravu‑
  • bra
  • brava
plural
  • bravi
  • bravii
  • brave
  • bravele
genitiv-dativ singular
  • brav
  • bravului
  • brave
  • bravei
plural
  • bravi
  • bravilor
  • brave
  • bravelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brav, braadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.