opțiuni
  • info

11 definiții pentru brișcuță (trăsură)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIȘCUȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă2 + suf. -uță.

BRIȘCUȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă2 + suf. -uță.

brișcuță2 sf [At: I. NEGRUZZI, S. III, 288 / Pl: ~țe / E: brișcă2 + -uță] 1-2 (Șhp) Brișcă2 mică.

brișcuță1 s.f. (reg.) Dim. al lui brișcă1. • pl. -e. /brișcă1 + -uță.

brișcuță2 s.f. Brișculiță. • pl. -e. /brișcă2 + -uță.

BRIȘCUȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Din brișcă2 + suf. -uță.

BRIȘCU(LI)ȚĂ (pl. -țe) sf. dim. BRIȘCĂ1: împrejurul gospodăriei... erau înșirate... brișcuțe și care cu boi (GRIG.); o brișculiță arendășească tîrîtă de trei călușei (ODOB.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brișcuță s. f., g.-d. art. brișcuței; pl. brișcuțe

brișcuță s. f., g.-d. art. brișcuței; pl. brișcuțe

brișcuță (briceag mic, trăsurică) s. f., g.-d. art. brișcuței; pl. brișcuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRIȘCUȚĂ s. brișculiță. (O brișcă mică, adică o ~.)

BRIȘCUȚĂ s. brișculiță. (O brișcă mică, adică o ~.)

Intrare: brișcuță (trăsură)
brișcuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brișcuță
  • brișcuța
plural
  • brișcuțe
  • brișcuțele
genitiv-dativ singular
  • brișcuțe
  • brișcuței
plural
  • brișcuțe
  • brișcuțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brișcuță, brișcuțesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.