2 definiții pentru brudior
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRUDIOR, -OARĂ, brudiori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui brudiu.
BRUDIOR adj. (Mold.) Tînăr, crud, fraged. Iară fragida și molcelușea a acelor brudiori cuconași cărnicea a o beteji sau a o ovili macar cevaș nu putu. CD 1698, 40r; cf. CD 1770, 49v. Etimologie: brudiu + suf. -ior. Vezi și brudatec, brudiesc, brudiește, brudiu. Cf. brudatec, brudiesc, brudiu, lud. adjectiv
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Intrare: brudior
brudior adjectiv
adjectiv (A28) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
brudior, brudioarăadjectiv
- 1. Diminutiv al lui brudiu. DLRM