buci vb. IV. v. buti.

BUCI s. m. pl. (Mold., Bucov., Transilv.) Fire scurte, de calitate inferioară, rămase de Ia melițarea inului și cînepii. V. canură. Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise moș Bodrîngă, șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97.

BUC², s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

buc¹ s.n. Loc.adv. (reg.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Într-un buc (furnicile) au și ales nisipul. (CR.). • /cf. îmbuca.

buc² s.m. (reg.) 1 Pleavă rămasă după vînturarea semințelor de cînepă sau de in, după măcinarea boabelor de cereale (porumb, grîu etc.). Pisa mălaiul și-l vîntura de buc (CR.). 2 (la pl.) Fire scurte rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cînepii. Buci pentru făcut saci (CR.). • pl. -ci. /cf. alb. byk.

BUC², (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

BUC³, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă de cereale. 2. (La pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cînepii. – Comp. alb. buk „pleavă”.

!buci (scame) (reg.) s. m. pl.

BUCI s. pl. (Olt.) zgrebeni (pl.). (Buci de cânepă.)

*BUCI s. pl. (Olt.) zgrebeni (pl.). (~ de cînepă.)