opțiuni
  • info

8 definiții pentru bucălai

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂLAI, -AIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.

BUCĂLAI, -AIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.

bucălai, -ie adj., s.f. 1 adj. (despre obraji, ext., despre oameni) Care este bucălat. O fetiță bucălaie. 2 s.f. (zool.) Varietate de oi din rasa țigaie cu lîna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau de culoare închisă. Bucălaie, vai de tine (ALECS.). ◊ (adj.) Mioriță bucălaie (ALECS.). • pl. -ai, -aie. /de la bucă.

BUCĂLAI, -AIE, bucălăi, -aie, adj. Bucălat. De subt țol ridică fruntea Două fețe bucălaie. GOGA, P. 89.

BUCĂLAI, -AIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucălai (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucălaie

*bucălai (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucălaie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCĂLAI adj. 1. v. grăsuț. 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oaie ~.)

BUCĂLAI adj. 1. bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oi ~.)

Intrare: bucălai
bucălai adjectiv
adjectiv (A120)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălai
  • bucălaiul
  • bucălaiu‑
  • bucălaie
  • bucălaia
plural
  • bucălai
  • bucălaii
  • bucălaie
  • bucălaiele
genitiv-dativ singular
  • bucălai
  • bucălaiului
  • bucălaie
  • bucălaiei
plural
  • bucălai
  • bucălailor
  • bucălaie
  • bucălaielor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucălai, bucălaieadjectiv

  • 1. Bucălat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bucălat
    • format_quote De subt țol ridică fruntea Două fețe bucălaie. GOGA, P. 89. DLRLC
etimologie:
  • cf. bucă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.