opțiuni
  • info

12 definiții pentru bunișor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNIȘOR, -OARĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

BUNIȘOR, -OARĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

bunișor, ~oară a [At: DOSOFTEI, V. S. 166 / Pl: ~i, ~oare / E: bun + -ișor] 1-26 (Destul de) bun (1-3, 25-29, 32, 33, 40-42).

bunișor, -oară adj. Dim. al lui bun; (pop.; fam.) bunuț. • pl. -ori, -oare. /bun + -ișor.

BUNIȘOR adj. 1 dim. BUN: Doamne, fiindcă ești așa de ~ (NEGR.); iron. îmi vine să vă rup cu dinții, de bunișoare ce sînteți (CRG.) 2 De calitate mijlocie, potrivită: e un vin ~; trăsura, bunișoară, cu cai iuți și focoși (IRG.) 3 Măricel: are o avere bunișoară.

BUNIȘOR, -OARĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun. 1. v. bun (I). Fiindcă ești așa de bunișor, fă, mă rog, ca cine se va sui în părul acest care umbrește ușa mea, să nu se poată coborî de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84. 2. v. bun (III). Vin bunișor. Stofă bunișoară. 3. v. bun (VI). Are o avere bunișoară. ▭ Plînseră amîndoi un timp bunișor. RETEGANUL, P. II 56.

BUNIȘOR, -OARĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun4.

BUNIȘOR ~oară (~ori, ~oare) (diminutiv de la bun) Care este aproape bun; mai bun decât rău. /bun + suf. ~ișor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bunișor adj. m., pl. bunișori; f. bunișoară, pl. bunișoare

bunișor adj. m., pl. bunișori; f. bunișoară, pl. bunișoare

bunișor adj. m., pl. bunișori; f. sg. bunișoară, pl. bunișoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUNIȘOR adj. v. bunicel.

BUNIȘOR adj. bunicel, (pop.) bunuț. (Un lucru ~.)

Intrare: bunișor
bunișor adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunișor
  • bunișorul
  • bunișoru‑
  • bunișoară
  • bunișoara
plural
  • bunișori
  • bunișorii
  • bunișoare
  • bunișoarele
genitiv-dativ singular
  • bunișor
  • bunișorului
  • bunișoare
  • bunișoarei
plural
  • bunișori
  • bunișorilor
  • bunișoare
  • bunișoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bunișor, bunișoarăadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui bun.. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bunicel bunuț
    • format_quote Fiindcă ești așa de bunișor, fă, mă rog, ca cine se va sui în părul acest care umbrește ușa mea, să nu se poată coborî de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84. DLRLC
    • format_quote Vin bunișor. Stofă bunișoară. DLRLC
    • format_quote Are o avere bunișoară. DLRLC
    • format_quote Plînseră amîndoi un timp bunișor. RETEGANUL, P. II 56. DLRLC
etimologie:
  • Bun + -ișor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.