9 definiții pentru bunicuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNICUȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță.
BUNICUȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bunicuță sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~țe / E: bunic + -uță] 1-4 (Șhp) Bunică (1-2) (dragă) Si: (fam) buniță (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunicuță s.f. Dim. al lui bunică. • pl. -e. /bunică + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUNICUȚĂ sf. dim. BUNICĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BUNICUȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNICUȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bunicuță s. f., g.-d. art. bunicuței; pl. bunicuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bunicuță s. f., g.-d. art. bunicuței; pl. bunicuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bunicuță s. f., g.-d. art. bunicuței; pl. bunicuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
bunicuță, bunicuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui bunică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Bunică + -uță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.