CREȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost-crescut, needucat. ◊ Expr. Bună-creștere = educație aleasă. – V. crește.

bună-creștere (educație bună) s. f., art. buna-creștere, g.-d. art. bunei-creșteri

bună-creștere (politețe) (a dat dovadă de ~) s. f., art. buna-creștere (dar: buna lui creștere), g.-d. art. bunei-creșteri

bună creștere (dezvoltare bună) adj. + s. f. (o ~ a plantelor se realizează greu)