44 de definiții pentru burduhan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURDUHAN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihan s. n.] – Burduh + suf. -an.

burduhan sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah~ bărdăh~, bărdâh~, bârdăh~, bârdiz~, burdăh~, ~dizan] (Reg) 1 Burta animalelor. 2 (Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor țărănești. 4 (La vite; îf bârdăhan) Flămânzire. etimologie lipsă în original

burduhan s.n. Burta sau stomacul, peritoneul animalelor rumegătoare; (reg.) bîrdan. ♦ Analog, (fam., glum., iron) Burtă mare la om. ♦ Ext. Piele din stomacul uscat al vitelor care, în trecut, se întrebuința în loc de geam; țiplă. • pl. -e. și (reg.) burdihan, burdăhan, bardahan, bărdăhan, bîrdăhan, bîrdîhan s.n. /burduh + -an.

BURDUHAN, burduhane, s. n. (Pop.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan [Var.: burdihan s. n.] – Burduh + suf. -an.

BURDUHAN, burduhane, s. n. Stomacul animalelor rumegătoare; p. ext. (fam.) burtă. – Din burduh + suf. -an.

BURDUHAN ~e n. pop. 1) Stomac al animalelor erbivore; burduf. 2) Burtă mare. /burduf + suf. ~an

burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].

burduhán n., pl. e (d. burduf). Pîntece (iron.). Țiplă care se întrebuința îld. geam. – Și bîrdîhan, bărdăhan. În est. și bardahan, în Suc. bîrdîzan (Șez. 36, 32). În Olt. burdihan (Npl. Ceaur, 17).

BURDIHAN s. n. v. burduhan.

BĂRDĂHAN, BURDUHAN (pl. -ane) sn. 1 🐒 Stomacul mamiferelor: nu este mai bine lupule să ai în toate zilele cu ce să-ți umpli bărdăhanul, și fără să muncești (ISP.) 2 🐒 Spec. Una din despărțiturile stomacului rumegătoarelor (🖼 378) 3 iron. Stomacul omului lacom, nesățios 4 Pîntecele, burta mamiferelor: lupul... îl apucă (pe armăsariu) și îndată bărdăhanul spărgîndu-i, mațile la pămînt îl vărsa (CANT.) 5 iron. Pîntece (al omului): Mă bătea c'un băț de corn Peste bărdăhanul gol (MAR.) 6 Pr. anal. Partea cea mai umflată la oală, pîntecele oalei 7 Pielea care învelește stomacul și mațele vitelor, întrebuințată înainte vreme la ferestrele țăranilor, în locul geamurilor de sticlă: a spart o fereastră de bărdăhan (CRG.) [burduf].

BÎRDĂHAN, BÎRDAN, BÎRDĂZAN 👉 BURDUHAN.

BORHAN (pl. -ane) sn. Olten. Mold. Trans. = BURDUHAN: li se dă scroafelor să mănînce ~ de oaie fiert (PĂC.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!burduhan (pop., fam.) s. n., pl. burduhane

burduhan / burdihan (pop., fam.) s. n., pl. burduhane / burdihane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURDUHAN s. v. abdomen, burtă, pântece, stomac.

BURDUHAN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bârdan, (Ban.) târban. (~ul unor animale.) 2. v. rumen.

burduhan s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC.

BURDUHAN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bîrdan, (Ban.) tîrban. (~ unor animale.) 2. ierbar, rumen. (În ~ se înmagazinează și se macerează alimentele la animalele rumegătoare.)

BĂRDĂHAN s. v. deșert, flămânzare.

bărdăhan s. v. DEȘERT. FLĂMÎNZARE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

burdihan, burdihanuri, (burduhan, bârdihan), s.n. (reg.) Burtă: „Vai de burta me! Vai de burdihanu meu!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Var. a lui burduhan (DEX).

burdihan, burdihanuri, (bârdihan, burduhan), s.n. – (reg.) Burtă: „Vai de burta me! Vai de burdihanu meu!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Var. a lui burduhan (< burduh) (DEX).

Intrare: burduhan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burduhan
  • burduhanul
  • burduhanu‑
plural
  • burduhane
  • burduhanele
genitiv-dativ singular
  • burduhan
  • burduhanului
plural
  • burduhane
  • burduhanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burdihan
  • burdihanul
  • burdihanu‑
plural
  • burdihane
  • burdihanele
genitiv-dativ singular
  • burdihan
  • burdihanului
plural
  • burdihane
  • burdihanelor
vocativ singular
plural
bărdăhan substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdăhan
  • bărdăhanul
  • bărdăhanu‑
plural
  • bărdăhanuri
  • bărdăhanurile
genitiv-dativ singular
  • bărdăhan
  • bărdăhanului
plural
  • bărdăhanuri
  • bărdăhanurilor
vocativ singular
plural
bardahan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
burdăhan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bordohan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bârdăhan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bâldihan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
burdizan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burduhan, burduhanesubstantiv neutru

etimologie:
  • Burduh + sufix -an. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.