bârligat, ~ă a [At: ȘEZ. V. 38 / V: s~ / Pl: ~ați, ~e / E: bârliga] 1 (D. coada sau coamele animalelor) Adus în sus pe spate Si: încârligat. 2 (Fig) Răsucit.

BÂRLIGAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A BÂRLIGA. 2) fam. (despre nas) Care are vârful întors în sus; cârn. /v. a bârliga

bârligat a. Mold. încovoiat: codița cea bârligată a dracului CR. [Origină necunoscută].

vârligat, ~ă a vz bârligat

bîrligat, -ă adj. (reg.) Care este îmbîrligat. • pl. -ți, te. /v. bîrliga.

BÎRLIGAT adj. p BÎRLIGA. Cu coada întoarsă, încîrligată, ridicată în sus: a stat el așa, cu coada ~ă și cu ghiarele înfipte în pălmi (CAR.).

BÎRLIGATĂ, bîrligate, adj. (Despre coada animalelor) Ridicată (și încîrligată) în sus; îmbîrligată. – V. bîrliga.

BÎRLIGAT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele animalelor, mai rar despre mustățile sau nasul oamenilor) Adus în sus; încîrligat, răsucit. Berbeci cu coarne bîrligate. ▭ Mustățile îi erau albe, bîrligate în sus, semețe ca niște peri de lup. CAMILAR, TEM. 89. [Dracul] începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. – Variante: îmbîrligat, -ă (VLAHUȚĂ O. A. 350), zbîrligat, -ă (VISSARION, B. 245) adj.

ÎMBÎRLIGAT, -Ă adj. v. bîrligat.

ZBÎRLIGAT, -Ă adj. v. bîrligat.

BÎRLIGAT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada animalelor) Cu vîrful în sus, încîrligat. [Var.: îmbîrligat, -ă adj.] – V. bîrliga.