13 definiții pentru bădicuță
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂDICUȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță.
BĂDICUȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bădicuță sm [At: NEGRUZZI, S. III, 38 / V: -uț / Pl: ~ți / E: bădic + -uță] 1-14 (Șhp) Bădică (1-14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bădicúță s.m. (pop.) Dim. al lui bădică. • pl. -i. și bădicúț s.m. /bădică + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂDICUȚĂ sm. dim. BĂDIC(Ă): iartă-mă, ~, nu mă omorî (VLAH.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂDICUȚĂ s. m. (Mold., Bucov.) Diminutiv al lui bădică. Iartă-mă, bădicută am greșit. NEGRUZZI, S. III 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂDICUȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bădicuț sm vz bădicuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bădicúț s.m. v. bădicuță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!bădicuță (reg.) s. m., g.-d. art. bădicuței/lui bădicuța; pl. bădicuți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bădicuță (pop.) s. m., pl. bădicuți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bădicuță s. m., pl. bădicuți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂDICUȚĂ s. v. bădiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bădicuță s. v. BĂDIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M80) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bădicuță, bădicuțisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui bădică. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRMsinonime: bădiță
- Iartă-mă, bădicută, am greșit. NEGRUZZI, S. III 38. DLRLC
-
etimologie:
- Bădică + -uță. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98