BĂIEȚEL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata). – Băiat + suf. -el.

băiețel sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247 / P: bă-ie- / V: (reg) ~ițel, băe~ / Pl: ~i / E: băiat + -el] 1-2 (Șhp) Băiat (10) (mic) Si: băiețaș (1-2), (reg) băiețică² (1-2). 3 (Dep) Băiat (10) fără o valoare sau o importanță deosebită Si: băiețaș (3), (reg) băiețică² (3). 4 (Pop) Băiețaș (4). 5 (Reg) Joc țărănesc, asemănător cu „brâul”. 6 (Reg) Melodie după care se execută acest joc. 7 (Mpl) Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, cu tulpina simplă, cu frunze păroase, cu flori albastre și cu fructul ca o capsulă, care crește prin fânețe, pășuni (Veronica spicata).

băiețél s.m. 1 Dim. al lui băiat; băiețaș, (pop.; fam.) băiețică. 2 Dans popular asemănător cu brîul. ◆ Melodie după care se execută acest dans. 3 (bot.; mai ales la pl.) Plantă erbacee, din familia scrofulariaceelor, cu tulpina simplă, cu frunzele păroase, cu florile albastre, care crește prin finețe, pășuni (Veronica spicata). • pl. -ei. și (reg.) băițél s.m. /băiat + -el.

BĂIEȚEL sm. 1 dim. BĂIAT ¶ 2 Mold. Joc țărănesc.

BĂIEȚEL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata) – Băiat + suf. -el.

BĂIEȚEL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. Mă întîmpină un băiețel de vreo 14 ani, cu figura albă și senină. SAHIA, U.R.S.S. 130. De ce te cîinești, băiețele, și le amărești? ISPIRESCU, L. 314. Să-i fur și eu băiețelul, Ca să-i arză suflețelul. TEODORESCU, P. P. 535. ♦ Epitet de alintare dat de fete iubiților lor. V. bădiță, bădișor. Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele, Dragă băiețele. TEODORESCU, P. P. 321.

BĂIEȚEL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat.

BĂIEȚEL ~i m. la pl. (diminutiv de la băiat) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și prin pășuni. /băiat + suf. ~el

băĭețél m. pl. eĭ. Băĭat mic.

băețel sm vz băiețel

băițel sm vz băiețel

băițél s.m. v. băiețel.

băiețel s. m., pl. băieței, art. băiețeii

băiețel s. m., pl. băieței, art. băiețeii

băiețel s. m., pl. băieței, art. băiețeii

băiețel

BĂIEȚEL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști.

BĂIEȚEL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici. puști.