12 definiții pentru băiețică
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂIEȚICĂ s. m. (Reg.; la voc.) Diminutiv al lui băiat. – Băiat + suf. -ică.
BĂIEȚICĂ s. m. (Reg.; la voc.) Diminutiv al lui băiat. – Băiat + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
băiețică1 sf [At: MARIAN, NA. 348 / P: bă-ie- / V: băe- / Pl: ~țele / E: băiată + -ică] 1-2 (Reg; șhp) Băiețea (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băiețică2 sms [At: GHICA, S. 283 / P: bă-ie- / E: băiat + -ică] (Reg; dov) 1-2 (Șhp) Băiețel (1-2). 3 (Dpr) Băiețel (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băiețică s.m. (pop., fam.; de obicei la vocat.) Băiețel. • /băiat + -ică.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂIEȚICĂ s. m. (Mold., întrebuințat la vocativ, mai ales ironic, chiar și’ cînd se adresează unui bătrîn) Diminutiv al lui băiat. Nu, măi băiețică, măi... Trebuie să demonstrăm... că a vrut să fugă de sub escortă. CAMILAR. N. I 181. Na și ție, băiețică, zicea unui bătrîn bondoc, vărsîndu-i iarbă în corn și alice în basma. GHICA, S. 283.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂIEȚICĂ s. m. (Reg.; la vocativ) Diminutiv al lui băiat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
băĭețícă f., pl. țele (d. băĭată). Fam. Fetișoară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băețică sm vz băiețică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂlEȚICĂ (pl. -țele) sf. Trans. (MAR.) dim. BĂIATĂ .
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+băiețică (fam.) s. m., g.-d. art. lui băiețică
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
băiețică (rar) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băiețică s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M84) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
vocativ | singular |
| |
plural | — |
băiețicăsubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui băiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu, măi băiețică, măi... Trebuie să demonstrăm... că a vrut să fugă de sub escortă. CAMILAR. N. I 181. DLRLC
- 1.1. Este folosit chiar și când se adresează unui bătrân. DLRLC
- Na și ție, băiețică, zicea unui bătrîn bondoc, vărsîndu-i iarbă în corn și alice în basma. GHICA, S. 283. DLRLC
-
-
etimologie:
- Băiat + -ică. DEX '98 DEX '09