14 definiții pentru băltăgel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLTĂGEL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

băltăgel sn [At: TEODORESCU, P. P. 52 / V: -cel / Pl: ~e / E: băltag + -el] 1-10 (Pop; șhp) Băltăgaș (1-10). 11-15 Lovitură de baltag (1, 3, 5, 7, 9).

băltăgél s.n. Dim. al lui baltag. • pl. -e. și (reg.) băltăcél s.n. /baltag + -el.

BĂLTĂGEL 👉 BĂLTĂCEL.

BĂLTĂGEL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

BĂLTĂGEL, baltagele, s. n. Diminutiv al lui baltag. Variantă: băltăcel (TEODORESCU, P. P. 52) s. n.

BĂLTĂGEL, băltăgele, s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.]

BĂLTĂCEL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂCEL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂCEL s. n. v. băltăgel.

BĂLTĂCEL s. n. v. băltăgel.

băltăcel sn vz băltăgel

băltăcél s.n. v. băltăgel.

BĂLTĂCEL, BĂLTĂGEL (pl. -ele) sn. dim. BALTAC1 BALTAG1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băltăgel (rar) s. n., pl. băltăgele

băltăgel (rar) s. n., pl. băltăgele

băltăgel s. n., pl. băltăgele

Intrare: băltăgel
băltăgel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltăgel
  • băltăgelul
  • băltăgelu‑
plural
  • băltăgele
  • băltăgelele
genitiv-dativ singular
  • băltăgel
  • băltăgelului
plural
  • băltăgele
  • băltăgelelor
vocativ singular
plural
băltăcel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltăcel
  • băltăcelul
  • băltăcelu‑
plural
  • băltăcele
  • băltăcelele
genitiv-dativ singular
  • băltăcel
  • băltăcelului
plural
  • băltăcele
  • băltăcelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băltăgel, băltăgelesubstantiv neutru

  • 1. rar Diminutiv al lui baltag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Baltag + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.