opțiuni
  • info

20 de definiții pentru bărbieri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

bărbieri [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: bărbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-și rade barba. 3 vi (Fig) A minți. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credință). 5 vt (Fam; fig) A înșela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba. 8 vr A se lăuda.

bărbieri vb. IV. 1 tr., refl. A(-și) tăia barba; a se rade. 2 refl. Fig. (fam.) A se lăuda mințind. 3 tr. Fig. (fam.) A înșela, a păcăli. • sil. -bi-e-. prez.ind. -esc. /bărbier + -i.

BĂRBIERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A rade pe cineva 2 familiar A înșela 3 ⊕A minți II. vb. refl. A se rade [bărbier].

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. ◊ Refl. Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. ◊ Refl. reciproc. Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se lăuda pe sine, mințind. Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

A BĂRBIERI ~esc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

A SE BĂRBIERI mă ~esc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

bărbierì v. a tunde sau a rade pe cineva.

bărbieresc, -ească adj. Care ține de bărbier, care se referă la bărbier. • sil. -bi-e-. pl. -ești. /bărbier + -esc.

2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbieri (a ~) (desp. -bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, 3 sg. bărbierește, imperf. 1 bărbieream; conj. prez. 1 sg. să bărbieresc, 3 să bărbierească

bărbieri (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 să bărbierească

bărbieri vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbierească

bărbieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBIERI vb. v. atinge, bate, lovi, minți.

BĂRBIERI vb. a (se) rade.

BĂRBIERI vb. a (se) rade.

bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți

Intrare: bărbieri
  • silabație: băr-bi-e-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărbieri
  • bărbierire
  • bărbierit
  • bărbieritu‑
  • bărbierind
  • bărbierindu‑
 singular plural
  • bărbierește
  • bărbieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărbieresc
 (să)
  • bărbieresc
  • bărbieream
  • bărbierii
  • bărbierisem
a II-a (tu)
  • bărbierești
 (să)
  • bărbierești
  • bărbiereai
  • bărbieriși
  • bărbieriseși
a III-a (el, ea)
  • bărbierește
 (să)
  • bărbierească
  • bărbierea
  • bărbieri
  • bărbierise
plural I (noi)
  • bărbierim
 (să)
  • bărbierim
  • bărbieream
  • bărbierirăm
  • bărbieriserăm
  • bărbierisem
a II-a (voi)
  • bărbieriți
 (să)
  • bărbieriți
  • bărbiereați
  • bărbierirăți
  • bărbieriserăți
  • bărbieriseți
a III-a (ei, ele)
  • bărbieresc
 (să)
  • bărbierească
  • bărbiereau
  • bărbieriră
  • bărbieriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbieri, bărbierescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) rade. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rade
    • format_quote Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. DLRLC
    • format_quote Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. DLRLC
    • format_quote Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se lăuda cu lucruri neadevărate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lăuda minți
    • format_quote Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. DLRLC
etimologie:
  • bărbier DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.