bătrân, ~ă [At: COD. VOR. 63/2 / V: (înv) ~târn, ~ă / E: ml betranus (= veteremus] 1 smf Om de vârstă înaintată Cf moșneag (1), moș (1), (îrg), ghiuj (1), vâj (1), unchiaș, babă, mătușă. 2 smp (Înv; îs) ~ii satului Reprezentații comunali (aleși dintre oamenii în vârstă). 3 smp (Pop) Strămoși. 4 smp (Îlav) Din ~i Din moși-strămoși. 5 smp (Pfm) Părinți. 6 sm (Îrg) Parte de moșie rămasă din moși-strămoși. 7 sm (Iht) Țigănuș (Umbra krameri). 8-9 a (D. ființe) (Foarte) înaintat în vârstă. 10 a (Înv; d. profesioniști) Cu mulți ani de activitate. 11 a (Îs) Fată ~ă Fată care a rămas nemăritată după vremea măritișului. 12 a (Îs) June ~ Bărbat care a îmbătrânit necăsătorit. 13 a (Îs) Tata ~ Bunic. 14 a (Îs) Mamă ~ă Bunică. 15 a (Îs) Zile (sau vremuri) ~e De demult. 16 a (Înv; d. oameni) Așezat de mult într-un loc.

tână sf vz bătrână

bătrîn, -ă adj., s.m., s.f. I adj. 1 (în opoz. cu „tînăr”) Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vîrstă; (reg.) bît. Om bătrîn. ◊ Crai bătrîn v. crai. Fată bătrînă v. fată. Fecior bătrîn v. fecior. Mamă bătrînă v. mamă. ♦ (despre înfățișarea, fața etc. ale unei persoane) Care trădează bătrînețe, care și-a pierdut frăgezimea. Față ridată și bătrînă. 2 Care există de foarte mult timp; din vremuri îndepărtate; de demult. Oraș bătrîn. ** (despre băuturi) Vechi. Țuică bătrînă. 3 (fam.; despre profesioniști) Care are mulți ani de activitate. El e bătrîn în serviciul lui și știe foarte multe. ◊ Expr. A fi cătană bătrînă v. cătană. II s.m., s.f. 1 (în opoz. cu „tînăr”) Persoană înaintată în vîrstă; moș, moșneag, unchiaș. Sînt grei bătrînii de pornit, Dar de-i pornești sînt grei de-oprit (COȘB.). ◊ Sfatul bătrînilor = (ist.) consiliu format din bărbații mai în vîrstă dintr-o comunitate, care avea rolul de a reglementa viața comunității. (înv.) Bătrînii satului = reprezentanții comunali, aleși dintre oamenii în vîrstă. ◊ Loc.adj., adv. Din bătrîni = din vremuri îndepărtate, din moși-strămoși. 2 (la pl. m.) Strămoși, cei care au trăit în timpuri îndepărtate. Cuvinte din bătrîni. 3 (fam.; m. sg.) Tată; (f. sg.) mamă; (m. pl.) părinți. În vacanță bătrînii mi-au dat mai mulți bani. 4 (în limbajul studenților; în opoz. cu „boboc”) Student din anii mari. • pl. -i, -e. /lat. betranus, -a, -um = veteranus.

bătrîniș s.m. (bot.) Plantă erbacee ornamentală, din familia compozitelor, cu frunzele lanceolate, cu florile albe-gălbui, care este originară din America (Erigeron canadensis). • pl. -i. /bătrîn + -iș.

BĂTRÎN I. adj. 1 Care trăește de mulți ani, care e înaintat în vîrstă: ~ se chiamă de la 50 de ani pînă la 80 de ani (PRV.-MB.); ~ ca lumea, gîrbov, sub vîntul relei soarte (ALECS.); tot astfel, despre animale și plante: calul ~ nu se mai învață în buestru (👉 CAL); găina ~ă face zeama bună (👉 GĂINĂ); acest copaciu... gros și ~ de cînd urzise Dumnezeu pămîntul (ISP.); mai ~, mai în vîrstă, mai mare de ani: e cu cinci ani mai ~ decît mine ¶ 2 Vechiu, care e făcut de multă vreme: țuică ~ă; împăratul pusese la masă... niște vin mai ~ decît dînsul (ISP.) ¶ 3 Care a trăit odinioară, în vremile de demult: ~ii Romani ¶ 4 De demult, străvechiu, din vremurile de demult: unde le era lăcașul lor din zile ~e (N.-COST.) II. sm. 1 Om de o vîrstă înaintată, moșneag: un ~ cu barba albă; a auzi, a afla din ~i, a afla din spusa oamenilor bătrîni; de aci, din ~i, din vremile de demult: așa era din ~i, toată țara își avea împăratul (RET.) ¶ 2 ‡Trup de moșie rămasă de la moși strămoși. III. BĂTRÎNĂ (pl. -ne) sf. Femeie de o vîrstă înaintată [lat. vulg. *betranus < veteranus].

BĂTRÎN², -Ă, bătrîni, -e, s. m. și f. 1. (În opoziție cu tînăr) Persoană în vîrstă înaintată; moș, moșneag, babă. V. unchiaș, mătușă. Bătrînii și bătrînele rămăseseră mai la o parte. PAS, L. I 15. Sînt grei bătrînii de pornit, Dar de-i pornești sînt grei de-oprit. COȘBUC, P. I 58. Ce ai fiule? a întrebat bătrînă. CARAGIALE, P. 121. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrîni = (care a rămas sau durează) din vremea veche, din. moși-strămoși. Era mai bine înstărit... pentru că avea casa și locul din bătrîni. PAS, Z. I 145. Cu păharul plin în mîni, Precum e felul din bătrîni... a-nchinat. COȘBUC, P. I 59. Căci te iubeam cu ochi păgîni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrîni Părinții din părinți. EMINESCU, O. I 192. 2. (Familiar, la sg. m.) Tată; (la sg. f.) mamă; (la pl. m.) părinți. Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. La luat să nu gîndim, C-avem doi bătrîni acasă, Ne-am lua și nu ne lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58.

BĂTRÎN, -Ă, bătrîni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1 Înaintat în vîrstă, care trăiește de mulți ani. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrînețea. 2. De demult, vechi. Bătrînul București. II. S. m. și f. 1. Persoană în vîrstă înaintată; (la m.) moș, moșneag; (la f.) babă. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrîni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la sg. m.) Tată; (la sg. f.) mamă; (la pl. m.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

BĂTRÂN¹ ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre ființe) Care trăiește de mult timp; ajuns la o vârstă înaintată. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de vârstă înaintată. * Fată ~ă fată care a trecut de vremea măritișului, rămânând nemăritată. Lup ~ om cu multă experiență de viață; om încercat în viață. 3) rar (despre lucruri) Care este făcut de mult timp; care este în întrebuințare de mult timp; vechi. [Sil. bă-trân] /<lat. veteranus

BĂTRÂN² ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană ajunsă la o vârstă înaintată. * Din ~i din vremuri de demult; din moși-strămoși. 2) mai ales la pl. fam. Tata și mama; părinți. ~ii mei. [Sil. bă-trân] /<lat. veteranus

bătrîn, -ă adj. (lat. veteranus, pop. vetranus și betranus, vechĭ, bătrîn, d. vetus, véteris, vechĭ. V. vechĭ, veteran). Care trăiește de mult timp: om, cal, copac bătrîn. Cal bătrîn (iron.), om bătrîn: acuma-s cal bătrîn! Porc bătrîn (Iron.), bătrîn nerușinat. Pește bătrîn (Suc.), pește sărat. Subst. Persoană bătrînă. Pămînt moștenit din bătrînĭ (Mold.). Din bătrînĭ, pe cît se ține minte, din tradițiune. V. moș, babă, getbeget.

bătrân (desp. bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrâni; adj. f., s. f. bătrână, pl. bătrâne

bătrân (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrâni; adj. f., s. f. bătrână, pl. bătrâne

BĂTRÂNĂ s. v. babă.

BĂTRÂN s., adj. 1. s. moș, moșneag, (pop.) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. și Maram.) vâj. (Un ~ cu plete albe.) 2. adj. trecut, vârstnic, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.) 3. adj. străvechi, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.)

BĂTRÂNA s. art. v. mamă.

BĂTRÎN s., adj. 1. s. moș, moșneag, (pop.) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (reg.) bît, (Transilv. și Maram.) vîj. (Un ~ cu plete albe.) 2. adj. vîrstnic, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.) 3. adj. străvechi, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.)

bătrîna s. art. v. MAMĂ.

BĂTRÎNĂ s. babă, (reg.) băbătie, (fam.) babetă.

bătrîn (bătrînă), adj. – 1. Înaintat în vîrstă. – 2. Vechi, de demult. – 3. (S.) Om în vîrstă. – 4. (S. m. pl.) Strămoși. – 5. (Înv.) Proprietate, teren moștenit de la un strămoș comun. – 6. În Munt. și Mold., bunic. – 7. (Fam.) Tată, tătic. – 8. (Arg.) Bilet de o mie de lei. – Mr. bitărnu, megl. bitǫra, istr. betăr. Lat. vĕtĕrānus (Densusianu, Hlr., 195; Pușcariu 195; REW 9287; Candrea-Dens. 151; DAR); cf., cu același sens ca in rom., vegl. vetrun, friul. vedran, v. triest. vedrano, v. ven. vetrano. În plus, acest sens este propriu lat. și anterior folosirii militare. Forma sincopată vetranus este atestată în lat. Der. bătrîior, adj. (bătrînel); bătrînesc, adj. (propriu bătrînilor; tradițional); bătrînește, adv. (ca bătrînii); bătrînet, s. n. (mulțime de bătrîni); bătrînețe, s. f. (vîrstă înaintată); bătrînicios, adj. (cu aspect de bătrîn); bătrînie, s. f. (înv., tradiție); bătrînime, s. f. (mulțime de bătrîni); bătrîniș, s. n. (plantă erbacee, Erigon Canadensis); bătrîni, vb. rar (a îmbătrîni); îmbătrîni, vb. (a deveni bătrîn).

bătrână, bătrâne s. f. 1. bancnotă de zece mii de lei. 2. bancnotă de o sută de dolari. 3. (înv.) bancnotă de o sută de lei.