opțiuni
  • info

13 definiții pentru călcătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLCĂTURĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + suf. -ătură.

CĂLCĂTURĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + suf. -ătură.

călcătură sf [At: CORESI, PS. 33 / Pl: ~ri / E: călca + ~ătură] 1 Fel de a merge Si: mers, pas, pășire, umblet. 2 (Înv) Asuprire. 3 (Înv) Încălcare. 4 (Înv) Năvălire. 5 (Pop) Boală. 6 (Pop; spc) Epilepsie. 7 (Pop; la vite) Bătătură pe pulpă sau pe uger. 8 (Bot; reg) Vulturică (Hieracium pirosella).

CĂLCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a călca; în spec. rezultatul călcării 2 Urma produsă prin călcare, urmă de picior: călcături de iepuri 3 Chipul cum calcă cineva cînd umblă 4 ‡ Năvălire, pustiire CANT. LET. 5 🩺 pop. Epilepsie [lat. calcatura].

CĂLCĂTURĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. Îl cunosc pe călcătură Că nu are firea bună. BIBICESCU, P. P. 59. ♦ (Concretizat) Urmă. Să-ți arăt călcătură, Să vezi, frate, umbletul. PĂSCULESCU, L. P. 227.

CĂLCĂTURĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Lat. calcatura.

CĂLCĂTURĂ ~i f. 1) Mod de a merge (al cuiva); fel de a umbla; mers; umblet; alură. 2) Locul unde a călcat cineva cu piciorul; urmă. /a călca + suf. ~ătură

călcătură f. urmă de picior, pas [Lat. CALCATURA].

călcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu călcăriĭ, urmă. Felu de a călca. Epilepsie, boala copiilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călcătură s. f., g.-d. art. călcăturii; pl. călcături

călcătură s. f., g.-d. art. călcăturii; pl. călcături

călcătură s. f., g.-d. art. călcăturii; pl. călcături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLCĂTURĂ s. v. mers.

CĂLCĂTURĂ s. mers, mișcare, pas, pășit, umblet, (rar) mersătură, (înv. și pop.) mersură. (O ~ săltăreață.).

Intrare: călcătură
călcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călcătură
  • călcătura
plural
  • călcături
  • călcăturile
genitiv-dativ singular
  • călcături
  • călcăturii
plural
  • călcături
  • călcăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călcătură, călcăturisubstantiv feminin

  • 1. Fel de a merge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mers pas umblet
    • format_quote Îl cunosc pe călcătură Că nu are firea bună. BIBICESCU, P. P. 59. DLRLC
    • 1.1. concretizat Urmă. DLRLC
      sinonime: urmă
      • format_quote Să-ți arăt călcătură, Să vezi, frate, umbletul. PĂSCULESCU, L. P. 227. DLRLC
etimologie:
  • Călca + -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.