CAMPANULACEE, campanulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee din regiunile temperate și subtropicale, caracterizate prin frunze alterne simple și flori hermafrodite, albastre-violacee sau albe, de forma unui clopoțel; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. campanulacée.

campanulacee sfp [At: DEX² / E: fr campanulacées] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee din regiunile temperate și subtropicale, caracterizată prin frunze alterne simple și flori hermafrodite albastre-violacee sau albe, de forma unui clopoțel. 2 (Lsg) Exemplar de campanulacee (1).

CAMPANULACEE s. f. pl. Familie de plante erbacee din regiunile temperate și subtropicale, caracterizate prin frunze alterne simple și flori hermafrodite, albastre-violacee sau albe, de forma unui clopoțel. – Din fr. campanulacées.

CAMPANULACEE s.f.pl. Familie de plante erbacee, avînd ca tip campanula; (la sg.) plantă din această familie; campanulă. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. campanulacées].

CAMPANULACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale: campanula. (< fr. campanulacées)

CAMPANULACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee, tropicale, având frunze alterne simple și flori albastre-violete în formă de clopoțel (reprezentant: campanula). 2) Plantă din această familie. [Art. campanulaceea; G.-D. campanulaceei; Sil. -ce-e] /<fr. campanulacées

campanulacee s. f., art. campanulaceea, g.-d. art. campanulaceei; pl. campanulacee

campanulacee s. f., art. campanulaceea, g.-d. art. campanulaceei; pl. campanulacee

campanulacee s. f., pl. campanulacee