carafă¹ sf [At: PANN, P. V. II, 8 / V: ga~ / Pl: ~fe, ~răfi / E: ngr ϰαράφα, fr carafe, it caraffa] 1 Cană cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. 2 Conținutul unei carafe (1). 3 Cana împreună cu conținutul.

carafă f. 1. sticlă de cristal cu pântecele larg și gâtul strâmt; 2. conținutul ei (= fr. carafe).

*caráfă, V. garafă.

căraftă sf vz carafă

garafă sf vz carafă

GARAFĂ, garafe și gărăfi, s. f. Sticlă cu gîtul lung și subțire, cu partea de jos bombată, în care se păstrează apă sau diverse băuturi. Trei moșnegi aprinși la sfadă Se-ndulcesc din a garafă. IOSIF, V. 49. Umblam cu vorba împrejurul trăistii călugărului, cum umbla vulpea împrejurul gărăfii cu mîncare a cocostîrcului. HOGAȘ, M. N. 114. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! EMINESCU, O. I 46. ♦ Conținutul unei garafe. Într-o vreme, cătră sfîrșitul gărăfii de al doilea, amîndoi tăcură. SADOVEANU, P. S. 61. – Variantă: carafă (CASSIAN, V. 19, PANN, P. V. II 8) s. f.

garafă f. Mold. carafă: garafă pântecoasă EM. [Gr. mod.]. V. carafă.

garáfă f., pl. e și (est) gărăfĭ (ngr. karáfa, it. caraffa, d. fr. carafe, care vine d. sp. pg. garrafa, din ar. karâ’a, vas. Sud. Butelie (sticlă) de oferit vin la masă (la cîrcĭumĭ 250-500-1000 gr.): Treĭ garafe, treĭ ulcele (P. P.). Est. Burcut, clondir, butelie ca cele de apă minerală (cam un litru). – Fals carafă (d. fr.). V. șip 3, galon.

carafă (cană) s. f., g.-d. art. carafei; pl. carafe

!carafă (sticlă) s. f., g.-d. art. carafei; pl. carafe

carafă/garafă (sticlă) s. f., g.-d. art. carafei/garafei; pl. carafe/garafe

carafă, pl. carafe

garafă, -fe.

GARAFĂ s. (reg.) șip. (O ~ cu vin.)

GARAFĂ s. (reg.) șip. (O ~ cu vin.)

garafă (garafe), s. f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe.

GARÁFĂ (CARÁFĂ) (< ngr., fr.) s. f. Sticlă cu gâtul strâmt și partea de jos bombată; conținutul unei astfel de sticle.