catrafuse sfp [At: ISPIRESCU, L. 354 / V: (reg) catalfoase, catâlfoasă sf ~avase / E: nct] 1 Obiecte casnice mărunte (și în dezordine) Si: boarfe, calabalâc. 2 Scule aruncate în dezordine. 3 (Îe) A-și lua (rar a-și strânge) ~ele A-și împacheta tot și a pleca. 4 (Îae) A fi gonit. 5 (Îae) A pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc Si: a fugi, a-și lua tălpășița, a spăla putina, a se cărăbăni, a o șterge.

CATRAFUSE s. f. pl. Lucruri casnice mărunte (aruncate, de obicei, în dezordine); calabalîc. Cînd ajunseră la căruță, o pisică... zvîcni din catrafusele ce se găseau amestecate în chilna de dinainte. SADOVEANU, P. M. 238. Nimic nu lipsea. Toate catrafusele își aveau vătaful lor. ISPIRESCU, L. 354. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strînge) catrafusele = a-și împacheta (cam fără voie) tot ce are pentru a pleca, a se pregăti (făcîndu-și bagajele) de plecare; a se căra, a o șterge. Luați-vă catrafusele și începeți a vă cărăbăni de la casa mea. CREANGĂ, P. 270. Într-o dimineață, pe la toacă... mi-am luat catrafusele și am spălat putina. ALECSANDRI, T. I 310.

CATRAFUSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalîc. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strînge) catrafusele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca pe furiș, a fugi.

CATRAFUSE f. pl. pop. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; buleandră; boarfă. ◊ A-și lua ~le a) a-și aduna lucrurile, pregătindu-se de plecare; b) a pleca repede și pe furiș de undeva; a o șterge. /Orig. nec.

catrafuse f. pl. fam. cele trebuincioase pentru îmbrăcăminte, mărunțișuri de ale casei: a-și lua catrafusele, a se căra. [Origină necunoscută].

catrafúse (Mold. Munt.), catraváse (Olt.) și trancafúse (Olt. Munt.) n. saŭ f. pl. (var. din trancanale, tărăbuțe, teleuțe). Iron. Bagaj, calabalîc. A-țĭ lua catrafusele, a pleca. A-țĭ aduce catrafusele, a veni cu bagajele. V. hondrobeĭe.

catalfoase sfp vz catrafuse

catâlfoase sfp vz catrafuse

catravase sfp vz catrafuse

trancafuse sfp vz catrafuse

trancafúse, V. catrafuse.

catrafuse (fam.) (desp. ca-tra-) s. f. pl.

catrafuse (fam.) (ca-tra-) s. f. pl.

catrafuse s. f. pl. (sil. -tra-)

CATRAFUSE s. pl. v. bagaj.

CATRAFUSE s. pl. v. boarfe.

CATRAFUSE s. pl. boarfe (pl.), bulendre (pl.), calabalîc, troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)

catrafuse s. pl. v. BAGAJ.

catrafuse s. f. pl. – Numai în expresia a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști.

catrafuse, s.f., pl. Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar, 1980: 16). – Et. nec. (MDA).

catrafuse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar, 1980: 16). – Et. nec. (Șăineanu, DER, MDA).

catrafuse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar 1980: 16). – Et. nec. (MDA).

catrafuse s. f. pl. 1. obiecte casnice mărunte, ținute în dezordine 2. obiecte personale ale cuiva