opțiuni
  • info

13 definiții pentru cenzura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENZURA, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din fr. censurer.

CENZURA, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din fr. censurer.

cenzura vt [At: ODOBESCU S., I, 46/25 / V: ~nsu~ / Pzi: ~rez / E: fr censurer] 1-2 A critica (public). 3-4 A exercita funcția de cenzor (4-5). 5-8 A aplica cenzura (2-5).

CENZURA, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura; p. ext. a suprima sau a interzice o publicație (în special un articol de ziar). Reportajul a fost cenzurat. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. Liber fiind prin înalta sa pozițiune de a cenzura și oamenii și faptele... biciuia și dărîma tot ce i se părea vrednic de cîrteală. ODOBESCU, S. I 46.

CENZURA, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura; p. ext. a suprima sau a interzice o publicație. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Fr. censurer.

CENZURA vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a opri, a interzice (o publicație). 2. (Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr. censurer, it. censurare].

CENZURA vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicație). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moțiune de cenzură. 4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna. (< fr. censurer)

A CENZURA ~ez tranz. (publicații, emisiuni, însărcinări etc.) A supune cenzurii. /<fr. censurer

censura v vz cenzura

censurà v. 1. a mustra, a critica; 2. a aplica censura.

*censuréz v. tr. (d. censură; fr. censurer). Mustru, critic. Aplic pedeapsa censuriĭ. – Și cenz- (după germ. și rus.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cenzura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cenzurez, 3 cenzurează; conj. prez. 1 sg. să cenzurez, 3 să cenzureze

cenzura (a ~) vb., ind. prez. 3 cenzurează

cenzura vb., ind. prez. 1 sg. cenzurez, 3 sg. și pl. cenzurează

Intrare: cenzura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cenzura
  • cenzurare
  • cenzurat
  • cenzuratu‑
  • cenzurând
  • cenzurându‑
 singular plural
  • cenzurează
  • cenzurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cenzurez
 (să)
  • cenzurez
  • cenzuram
  • cenzurai
  • cenzurasem
a II-a (tu)
  • cenzurezi
 (să)
  • cenzurezi
  • cenzurai
  • cenzurași
  • cenzuraseși
a III-a (el, ea)
  • cenzurează
 (să)
  • cenzureze
  • cenzura
  • cenzură
  • cenzurase
plural I (noi)
  • cenzurăm
 (să)
  • cenzurăm
  • cenzuram
  • cenzurarăm
  • cenzuraserăm
  • cenzurasem
a II-a (voi)
  • cenzurați
 (să)
  • cenzurați
  • cenzurați
  • cenzurarăți
  • cenzuraserăți
  • cenzuraseți
a III-a (ei, ele)
  • cenzurează
 (să)
  • cenzureze
  • cenzurau
  • cenzurară
  • cenzuraseră
censura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cenzura, cenzurezverb

  • 1. A aplica cenzura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune A suprima sau a interzice o publicație (în special un articol de ziar). DLRLC DN
      • format_quote Reportajul a fost cenzurat. DLRLC
    • 1.2. figurat A exercita un control asupra moravurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Liber fiind prin înalta sa pozițiune de a cenzura și oamenii și faptele... biciuia și dărîma tot ce i se părea vrednic de cîrteală. ODOBESCU, S. I 46. DLRLC
  • 2. A adopta o moțiune de cenzură. MDN '00
  • 3. A pronunța o sancțiune împotriva cuiva. MDN '00
    sinonime: blama condamna dezaproba
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.