opțiuni
  • info

17 definiții pentru certifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERTIFICA, certific, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, a unui înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.

certifica vt [At: LM / Pzi: ~tific / E: fr certifier, lat certificare] 1 A confirma (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, valabilitatea unui act, înscris etc. 2 (Pex; rar) A nota (pe un act).

CERTIFICA, certific, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.

CERTIFICA, certific, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. Școala certifică absolvirea cursurilor.

CERTIFICA, certific, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. – Fr. certifier (lat. lit. certificare).

CERTIFICA vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certific. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].

CERTIFICA vb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare)

A CERTIFICA certific tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare

certificà v. a garanta realitatea unui lucru, a da mărturie că e adevărat.

*certífic, a -á v. tr. (lat. certi-fico, -ficáre, d. certum, sigur, și fácere, a face). Asigur, atest, mărturisesc: a certifica că un elev a trecut clasa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

certifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. certific, 2 sg. certifici, 3 certifică; conj. prez. 1 sg. să certific, 3 să certifice

certifica (a ~) vb., ind. prez. 3 certifică

certifica vb., ind. prez. 1 sg. certific, 3 sg. și pl. certifică; conj. prez. 3 sg. și pl. certifice

certifica (ind. prez. 3 sg. și pl. certifică)

certific.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERTIFICA vb. v. confirma.

CERTIFICA vb. a adeveri, a arăta, a atesta, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. si reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.)

Intrare: certifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • certifica
  • certificare
  • certificat
  • certificatu‑
  • certificând
  • certificându‑
 singular plural
  • certifică
  • certificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • certific
 (să)
  • certific
  • certificam
  • certificai
  • certificasem
a II-a (tu)
  • certifici
 (să)
  • certifici
  • certificai
  • certificași
  • certificaseși
a III-a (el, ea)
  • certifică
 (să)
  • certifice
  • certifica
  • certifică
  • certificase
plural I (noi)
  • certificăm
 (să)
  • certificăm
  • certificam
  • certificarăm
  • certificaserăm
  • certificasem
a II-a (voi)
  • certificați
 (să)
  • certificați
  • certificați
  • certificarăți
  • certificaserăți
  • certificaseți
a III-a (ei, ele)
  • certifică
 (să)
  • certifice
  • certificau
  • certificară
  • certificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

certifica, certificverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.