9 definiții pentru chefuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHEFULEȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț.
CHEFULEȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chefuleț sn [At: DA / Pl: ~e / E: chef + -uleț] 1-2 (Șhp) Chef (13) (mic) Si: chefușor (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHEFULEȚ, chefulețe, s. n. (Familiar) Diminutiv al lui chef; chefușor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHEFULEȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chefuleț (fam.) s. n., pl. chefulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chefuleț (fam.) s. n., pl. chefulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chefuleț s. n., pl. chefulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CHEFULEȚ s. chefușor. (A tras un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHEFULEȚ s. chefușor. (A tras un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
chefuleț, chefulețesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui chef. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chefușor
etimologie:
- Chef + -uleț. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.