opțiuni
  • info

12 definiții pentru cheltuitor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.

CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.

CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj. Care cheltuiește mult, care dă bani cu ușurință pe lucruri de prisos; fără chibzuință, căruia îi place să cheltuiască; risipitor, mînă-spartă. Om cheltuitor. ◊ (Substantivat) Nu fii zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 248. – Pronunțat: tu-i-.

CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Casier. – Din cheltui + suf. -(i)tor.

CHELTUITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care cheltuie mult și fără rost; risipitor. [Sil. -tu-i-] /a cheltui + suf. ~tor

cheltuitor a. și m. care cheltuiește mult, căruia îi place a cheltui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cheltuitor (desp. -tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoare

cheltuitor (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoare

cheltuitor adj. m., s. m., pl. cheltuitori; f. sg. și pl. cheltuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHELTUITOR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. și Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)

CHELTUITOR s. v. casier.

CHELTUITOR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. și Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)

cheltuitor s. v. CASIER.

Intrare: cheltuitor (s.m.)
  • silabație: chel-tu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheltuitor
  • cheltuitorul
  • cheltuitoru‑
plural
  • cheltuitori
  • cheltuitorii
genitiv-dativ singular
  • cheltuitor
  • cheltuitorului
plural
  • cheltuitori
  • cheltuitorilor
vocativ singular
  • cheltuitorule
plural
  • cheltuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cheltuitor, cheltuitorisubstantiv masculin
cheltuitoare, cheltuitoaresubstantiv feminin
cheltuitor, cheltuitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: risipitor
    • format_quote Om cheltuitor. DLRLC
    • format_quote Nu fii zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 248. DLRLC
etimologie:
  • Cheltui + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.