CHITRĂ, chitre, s. f. Fructul comestibil al chitrului, cu aspectul unei lămâi mari. – Din ngr. kitra (pl. lui kitron).

chitră sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 8/24 / Pl: ~re / E: ngr ϰίτρα] Fructul chitrului, de forma și culoarea unei lămâi, cu miezul alb, acru-amărui, din care se face dulceață.

CHITRĂ, chitre, s. f. Fructul chitrului, cu aspectul unei lămâi mari, din care se poate face dulceață. – Din ngr. kítra (pl. lui kitron).

CHITRĂ, chitre, s. f. Fruct al chitrului, de forma și de culoarea unei lămîi mari, cu miezul alb, acru-amărui, din care se face dulceață.

CHITRĂ ~e f. Fructul chitrului din care se face dulceață. /Din chitru

chitră f. rodul chitrului, un fel de lămâie mare și mirositoare, cu coaja groasă, din care se face dulceață.

chítră f., pl. e (ngr. kitron, lămîĭe; bg. kitra. V. citric). Sud. Un fel de lămîĭe de 4-5 orĭ maĭ mare de cît cele obișnuite și din care se face dulceață. – În est chitru m.

chitră (desp. chi-tră) s. f., g.-d. art. chitrei; pl. chitre

chitră (chi-tră) s. f., g.-d. art. chitrei; pl. chitre

chitră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. chitrei; pl. chitre

chitră, chitre s. f. persoană de vază.