cioplit², ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 371 / Pl: ~iți, ~e / E: ciopli] 1 (D. lemn, piatră) Care a suferit, prin lovituri repetate cu un obiect ascuțit, desprinderi, pentru a i se da o formă oarecare. 2 (Înv; fig; d. țări, state) Care a avut de suferit în urma unei invazii, putând pierde din teritoriu. 3 (Pop; îl) A fi ~ în patru muchii A fi gătit. 4 (Pop; îe) A fi ~ numai din bardă A fi prost. 5 (Înv) Care a primit (prin netezire, șlefuire, gravare, sculptare etc.) o formă foarte îngrijită. 6 (Înv; fig; d. cuvinte) Care au fost alese cu multă grijă. 7 (Îs) Chip ~ Idol. 8 (Îas) Persoană reală sau imaginară pentru care s-a făcut chip cioplit.

cioplit a. 1. dat la rândea, netezit: lemn cioplit; 2. sculptat: chip cioplit; 3. fig. cult: om cioplit.

cĭoplít, -ă adj. Supțiat, netezit. Sculptat: chip cĭoplit, figură cĭoplită. Fig. Civilizat.

ceplit², ~ă a vz cioplit²

CIOPLIT adj. v. sculptat.

CIOPLIT adj. săpat, sculptat, tăiat. (Coloană ~.)

Cioplit ≠ necioplit