dexonline

info

23 de definiții pentru ciorovăi

din care

explicative (14)
morfologice (5)
relaționale (2)
etimologice (1)
argou (1)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOROVĂI, ciorovăiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri și fără a-și spune cuvinte grele; a se ciondăni. – Et. nec.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de hai
acțiuni
- link permalink

ciorovăi [At: ODOBESCU, S. III, 31 / V: ~voi, ~ovi, ciuruvui, ~ogăi¹ / Pzi: ~esc / E: ns pbl fo] (Pfm) 1 vrr A se certa pentru nimicuri Si: a se dondăni. 2 vr A-și adresa cuvinte urâte. 3 vi A șopti.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

CIOROVĂI, ciorovăiesc, vb. IV. Refl. A se certa cu cineva, a avea o discuție gălăgioasă, a nu se înțelege cu cineva asupra unor chestiuni; a se gîlcevi, a se ciondăni. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. REBREANU, R. II 210. ◊ Fig. [Graurii] se ciorovăiesc seara și dimineața. ODOBESCU, S. III 31. – Variantă: (regional) ciorovoi (ISPIRESCU, L. 64) vb. IV.

A SE CIOROVĂI mă ~iesc intranz. fam. A se certa ușor pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se clănțăni. [Sil. -vă-i] /Orig. nec.

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

ciorovăì v. a se certa, a face gâlceava pentru lucruri de nimica: cum se ciorovăiau acestea ISP. [Probabil onomatopee (cf. ciorobor)].

ciorbăi vr vz ciorovăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ciorogăi v vz ciorovăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ciorovi v vz ciorovăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ciorovoi v vz ciorovăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ciurucui v vz ciorovăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

giorovăi v vz ciorovăi

CIOROVOI vb. IV v. ciorovăi.

giorovăì v. V. ciorovăì: unchiașii se giorovăiau într’una POP.

cĭorovăĭésc și -voĭésc (mă) v. refl. (sîrb. čavarijati, a flecări, rudă cu rut. čvara, cĭorovăĭală, și poate și cu turc. čav-čav, ciripire, ung. csör-pör, cĭorobor, csörömpölni, a vocifera. V. sfară 2). Fam. Mă cert orĭ discut cu glas tare: Să ne cĭorovăim pentru nimicuri? Joĭa viitoare mergem împreună să facem actele, cum se cuvine între frațĭ (Rebr. 2, 40). V. cicălesc, cĭondănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciorovăi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ciorovăiesc, 3 sg. se ciorovăiește, imperf. 1 sg. mă ciorovăiam; conj. prez. 1 sg. să mă ciorovăiesc, 3 să se ciorovăiască; imper. 2 sg. afirm. ciorovăiește-te; ger. ciorovăindu-mă

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!ciorovăi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se ciorovăiesc, imperf. 3 sg. se ciorovăia; conj. prez. 3 să se ciorovăiască

ciorovăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciorovăiesc, imperf. 3 sg. ciorovăia; conj. prez. 3 sg. și pl. ciorovăiască

ciorovăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciorovăiesc, conj. ciorovăiască)

ciorovăesc, -văiască 3 conj., -văiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOROVĂI vb. a se ciondăni, (reg.) a se vergela, (Mold.) a se ciorti, (fam.) a se cârâi, (fig.) a se clănțăni. (Se ~ și se împacă imediat.)

CIOROVĂI vb. a se ciondăni, (reg.) a se vergela, (Mold.) a se ciorti, (fam.) a se cîrîi, a se clănțăni. (Se ~ și se împacă imediat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciorovăi (-ăesc, ciorovăit), vb. – A se certa, a se lua la bătaie. Creație expresivă, cf. sporovăi, ciorobor. Scriban, Arhiva, 1922, 475, îl pune în legătură cu sb. čavarjati „a umbla brambura”, care nu se potrivește nici fonetic, nici semantic. – Der. ciorovăială, s. f. (ceartă, dispută).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciorovăi, ciorovăiesc v. r. v. ciondăni

Intrare: ciorovăi

ciorovăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv reciproc

verb (V408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ciorovăi	ciorovăire	ciorovăit ciorovăitu‑	ciorovăind ciorovăindu‑	singular	plural
		(a) ciorovăi	ciorovăire	ciorovăit ciorovăitu‑	ciorovăind ciorovăindu‑	ciorovăiește	ciorovăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ciorovăiesc	(să) ciorovăiesc	ciorovăiam	ciorovăii	ciorovăisem
	a II-a (tu)	ciorovăiești	(să) ciorovăiești	ciorovăiai	ciorovăiși	ciorovăiseși
	a III-a (el, ea)	ciorovăiește	(să) ciorovăiască	ciorovăia	ciorovăi	ciorovăise
plural	I (noi)	ciorovăim	(să) ciorovăim	ciorovăiam	ciorovăirăm	ciorovăiserăm ciorovăisem
	a II-a (voi)	ciorovăiți	(să) ciorovăiți	ciorovăiați	ciorovăirăți	ciorovăiserăți ciorovăiseți
	a III-a (ei, ele)	ciorovăiesc	(să) ciorovăiască	ciorovăiau	ciorovăiră	ciorovăiseră

ciorovoi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv reciproc

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ciorovoi	ciorovoire	ciorovoit ciorovoitu‑	ciorovoind ciorovoindu‑	singular	plural
		(a) ciorovoi	ciorovoire	ciorovoit ciorovoitu‑	ciorovoind ciorovoindu‑	ciorovoiește	ciorovoiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ciorovoiesc	(să) ciorovoiesc	ciorovoiam	ciorovoii	ciorovoisem
	a II-a (tu)	ciorovoiești	(să) ciorovoiești	ciorovoiai	ciorovoiși	ciorovoiseși
	a III-a (el, ea)	ciorovoiește	(să) ciorovoiască	ciorovoia	ciorovoi	ciorovoise
plural	I (noi)	ciorovoim	(să) ciorovoim	ciorovoiam	ciorovoirăm	ciorovoiserăm ciorovoisem
	a II-a (voi)	ciorovoiți	(să) ciorovoiți	ciorovoiați	ciorovoirăți	ciorovoiserăți ciorovoiseți
	a III-a (ei, ele)	ciorovoiesc	(să) ciorovoiască	ciorovoiau	ciorovoiră	ciorovoiseră

ciurucui