circulator, ~oare a [At: I. IONESCU, D. 209 / V: ~iu, ~orie, (înv) ~lător / Pl: ~i, ~oare / E: ns cf fr circulatoire] 1 Care aparține circulației sângelui. 2 Care privește circulația sângelui. 3 (Îs) Aparat (sau sistem) ~ Ansamblu anatomic format din inimă, vene, artere și capilare, care asigură circulația sângelui în organism Si: aparat circulant. 4 Care circulă.

CIRCULATOR adj. n. sg. (În expr.) Aparat (sau sistem) circulator = inima și sistemul de vine și artere prin care circulă sîngele. Boli ale aparatului circulator.

CIRCULATOR adj. (Rar) Referitor la circulație. ◊ Aparat circulator = inima și vasele prin care circulă sîngele în corpul animalelor și al omului. [Var. circulatoriu, -ie adj. / cf. fr. circulatoire, lat. circulatorius].

CIRCULATOR adj. aparat ~ = inima și vasele prin care circulă sângele în corpul animal. (< fr. circulatoire, lat. circulatorius)

CIRCULATOR ~oare (~ori, ~oare) Care ține de circulația sângelui; propriu circulației sângelui. ◊ Aparat ~ totalitate a organelor care asigură circulația sângelui în organism; sistem cardiovascular. /<fr. circulatoire, lat. circulatorius

circulator a: privitor la circulațiunea sângelui: aparat circulator.

circulatoriu, ~orie a vz circulator

circulător, ~oare a vz circulator

CIRCULATORIU, -IE adj. v. circulator.

*circulatóriŭ, -órie adj. (lat. circulatórius). Relativ la circulațiunea sîngeluĭ: aparatu circulatoriŭ. – Și -tor, ceĭa ce nu e corect.

circulator adj. m., pl. circulatori; f. sg. și pl. circulatoare

circulator adj. m., pl. circulatori; f. sg. și pl. circulatoare

circulator adj. m., pl. circulatori; f. sg. și pl. circulatoare

circulator