circumferință sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/1 / V: cercof~, cercumferență, ~comferență, ~conferență, ~conf~, ~ferență, țircumferență, țircumferenție / Pl: ~țe / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 3-4 (Pan) Linie împrejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) în formă (relativ) rotundă. 5 Lungime a conturului unui corp.

CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă închisă ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct numit centru; linia închisă a unui cerc. 2. Linia împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui Ioc, lungime a conturului unui corp. (În forma circonferență) În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: (învechit) circoferență, circumferență (BOGZA, C. O. 168) s. f.

CIRCUMFERINȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence].

CIRCUMFERINȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence, lat. circumferentia)

CIRCUMFERINȚĂ ~e f. 1) geom. Linie curbă închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care înconjoară un corp de formă relativ rotundă. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferinței] /<lat. circumferentia, fr. circonférence

circumferință f. 1. Geom. linie curbă ale cării toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior, numit centru; 2. îngrădire, ocolul unui oraș; 3. suprafața exterioară a unui corp, în opozițiune cu părțile centrale.

cercoferință sf vz circumferință

cercumferență^[1] sf vz circumferință modificată

circomferență sf vz circumferință

circonferență sf vz circumferință

circonferință sf vz circumferință

circumferență^[1] sf vz circumferință

țirconferență sf vz circumferință

țirconferenție sf vz circumferință

țircumferență sf vz circumferință

țircumferenție sf vz circumferință

CIRCONFERENȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCUMFERENȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERINȚĂ s.f. v. circumferință.

*circumferénță f., pl. e (lat. circumferentia, d. circum, în prejur și ferre, a duce. V. su-fer). Geom. Linie curbă ale căreĭ puncte-s toate egal depărtate de un punct interior numit centru. Ocol, ocolire: această grădină are o circumferență de 1000 de metri. – Fals -ínță.

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință

circumferență, -țe.

CIRCUMFERINȚĂ s. 1. v. cerc. 2. v. perimetru. 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

CIRCUMFERINȚĂ s. 1. (MAT.) cerc, (înv. și reg.) perghel, (înv.) periferie. (A trasat o ~.) 2. (MAT.) perimetru, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ unei suprafețe.) 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.