10 definiții pentru ciurel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIUREL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el.
CIUREL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciurel sn [At: LM / Pl: ~e / E: ciur + -el] 1-2 (Șhp) Ciur (mic). 3 (Înv; îe) A turna cu ~ul A ploua tare. 4 (Îvp; îe) A-i zdrăncăni ~ul A se considera superior, deși nu este. 5 (Îvp; îe) A face un ~ A lua de urechi. 6 (Îvp) Găurile făcute pe poale. 7 (Îrg) Văl cu găurele pe care-l purtau femeile în trecut Cf pahiol, sovonel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUREL, ciurele, s. n. Ciur mic; sită. Dumitrache... umplea ciurelul de urzici. STANCU, D. 6. ◊ Cantitate de lucruri cîtă încape într-o sită. Cît îți dă omul. de oaie? -... Doi poli și-un ciurel de mălai. PREDA, Î. 146. Avem un ciurel de făină în casă. Face mama colaci. STANCU, D. 96.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) cĭurél m., pl. eĭ. Mold. Iron. Dancĭ, copil de Țigan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) cĭurél n., pl. e. Olt. Cĭur mic de cernut făina.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciurel s. n., pl. ciurele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciurel s. n., pl. ciurele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciurel s. n., pl. ciurele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIUREL s. v. strecurătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciurel s. v. STRECURĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciurel, ciurelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui ciur. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sită strecurătoare
- Dumitrache... umplea ciurelul de urzici. STANCU, D. 6. DLRLC
- 1.1. Cantitate de lucruri câtă încape într-o sită. DLRLC
- Cît îți dă omul. de oaie? – ...Doi poli și-un ciurel de mălai. PREDA, Î. 146. DLRLC
- Avem un ciurel de făină în casă. Face mama colaci. STANCU, D. 96. DLRLC
-
-
etimologie:
- Ciur + -el. DEX '98 DEX '09